Academician Teodor FURDUI,
Prim-vicepresedinte al Academiei de Stiinte a Moldovei
1. Ce m-a determinat sa-mi expun opinia?
Traiectoria dezvoltarii unui stat modern este determinata de un sir de factori interni si externi, care necesita a fi atenuati sau exploatati de catre puterea de stat. Analiza sumara a evenimentelor ce s-au perindat in cele doua decenii de independenta a Republicii Moldova ilustreaza un sir intreg de situatii ce s-au produs sub influenta provocarilor politicilor economice si sociale adoptate si a conjuncturii internationale, la care guvernarea a fost nevoita sa reactioneze.
Intrebarea ce se contine in titlul articolului n-a aparut intimplator. Ea este determinata de un sir intreg de factori. In primul rind, de intensificarea crizelor economice, energetice, ecologice si sociale, globalizarea economiei, sporirea gradului de interdependenta intre tari, fapt ce, in conditiile in care conducerea statului si populatia pledeaza pentru un viitor prosper alaturi de statele dezvoltate ale lumii, necesita o apreciere obiectiva a vectorului si ritmului de evolutie a tarii.
In al doilea rind, in ultimul timp in mass-media nationala si internationala apar tot mai frecvent diferite articole si interviuri, in care se denatureaza tendentios situatia economica si sociala, fapt ce lezeaza demnitatea celor care cunosc adevarata stare de lucruri. Datoria noastra de savanti e de a descrie situatia reala din tara.
Fara a ne referi la capacitatile si echidistanta diferitelor "centre analitice" din tara si din strainatate, consideram ca o apreciere obiectiva a problemelor cu care se confrunta in prezent societatea poate fi efectuata doar de specialisti cu o vasta pregatire profesionala si practica sociala, neafiliati politic si care nu participa la actul de guvernare.
In aceasta ordine de idei, am considerat de datoria mea sa efectuez o analiza a ansamblului de activitati ale puterii de stat si a rezultatelor acestora, incepind cu anul 1991 - anul obtinerii independentei tarii si pina in prezent, in scopul evaluarii evolutiei indicatorilor principali ai dezvoltarii socio-economice.
2. Terapia de soc in conditiile economiei moldovenesti. De ce reformele economiei de piata au batut pasul pe loc?
Lipsa in perioada de tranzitie la economia de piata a unei paradigme durabile si fundamentate din punct de vedere stiintific privind dezvoltarea noului stat independent - Republica Moldova - a rezultat intr-o serie de esecuri, care au ancorat economia si societatea noastra intr-o etapa profunda de regres. Desi intentiile au fost salutabile, graba si spiritul nihilist al reformelor (totul sau nimic) au marcat negativ dezvoltarea sectoarelor economiei nationale.
Nu putem sa nu mentionam starea materiala, dar si cea psihologica nefasta a populatiei. Lipsa increderii in viitor si un pesimism evidentiat erau in topul cercetarilor sociologice efectuate in acea perioada. Aceste perceptii erau alimentate de situatia deplorabila in care se pomenisera majoritatea domeniilor vietii.
Particularitatile tranzitiei autohtone s-au acutizat si datorita unui regim secesionist care a instaurat ilegal in raioanele de est ale tarii o formatiune autodeclarata, insotita de elemente criminale, ce submineaza si saboteaza in mod constant eforturile autoritatilor constitutionale, afectind grav imaginea tarii in exterior.
Pe parcursul primilor zece ani de independenta se resimte lipsa unor studii de fezabilitate si a celor de impact ce ar fi trebuit sa insoteasca procesul de tranzitie. Reforma agrara, realizata in perioada anilor 1998-2000 prin intermediul Programului national "Pamint", a determinat trecerea in proprietate privata a majoritatii terenurilor agricole. Fiind realizata in pofida opiniei savantilor agrarieni, efectuata rapid si inconsecvent, insotita de o politica ineficienta de subventionare, aceasta reforma a inregistrat efecte negative: farimitarea excesiva a exploatatiilor agricole si parcelarea exagerata, fapt ce nu a permis in toti acesti ani utilizarea tehnologiilor agricole avansate. Uzarea si degradarea tehnicii agricole si a infrastructurii rurale a determinat revenirea la prelucrarea pamintului cu ajutorul mijloacelor caracteristice secolului XIX.
Declinul economic catastrofal a fost determinat, in mare parte, de ineficienta politicilor economice si sociale adoptate, precum si a instrumentelor aplicate pentru implementarea acestora, devansarea ritmului transformarilor economice, inclusiv al celor institutionale in raport cu mecanismele de protectie sociala, competenta insuficienta a autorilor reformei privind utilizarea metodelor loiale de concurenta, inlesnirile si garantiile statale, precum si anularea datoriilor pentru anumiti agenti economici, lipsa la clasa politica din anii '90 a unei viziuni cuprinzatoare si coerente pe termen lung asupra viitorului tarii in ansamblu si a economiei, in particular.
Consecintele nefaste ale reformelor s-au manifestat atit asupra sectorului agrar, cit si a celui industrial. Republica Moldova a intrat in perioada de tranzitie ca stat industrial-agrar cu o pondere relativ mica a serviciilor. Pe parcursul perioadei de tranzitie la economia de piata sectoarele autohtone industrial si agricol si-au micsorat dimensiunile ca valori atit absolute, cit si relative.
Daca la sfirsitul anilor 80-inceputul anilor '90 ai secolului trecut in Moldova functionau cca 558 de intreprinderi industriale cu 391,8 mii de locuri de munca, potentialul stiintifico-tehnologic al industriei fiind format din 21 de institute de cercetari stiintifice, organizatii de proiectari ingineresti, iar ponderea industriei in produsul intern global atinsese 60%, apoi dupa 1990 a inceput declinul productiei industriale, degradarea vizibila a ramurii si o recesiune dintre cele mai profunde in intreg spatiul postsovietic. In 1995 cota industriei in constituirea PIB-ului s-a diminuat pina la 31,8%, investitiile capitale s-au redus de 10 ori, iar numarul persoanelor incadrate in industrie s-a micsorat cu 51%.
In scopul obtinerii unor mijloace consistente intreprinderile viabile erau in proportii mari subestimate si ulterior antrenate in procesul de faliment dirijat, fapt ce a determinat rezultate neadecvate in domeniul privatizarii. In economia nationala au inceput sa se acumuleze datorii mari, care, la rindul lor, au avut repercusiuni negative de circa un deceniu asupra evolutiei macroeconomice si a veniturilor populatiei. La sfirsitul anilor '90 s-a inregistrat o cota de peste 40 % din populatie, care se afla sub pragul absolut al saraciei. Saracia, la rindul sau, a generat multiple probleme, inclusiv un exod al populatiei economic active peste hotare in proportii de 35-40 % din totalul ei.
Creditele externe erau utilizate ineficient si chiar contrar destinatiei lor initiale, doar cca 10% din acestea fiind folosite in calitate de investitii.
Cele mentionate au si determinat reducerea cu 2/3 a potentialului economic pe parcursul anilor 1991-2000, ceea ce semnifica o apropiere de starea de haos. PIB-ul s-a redus de circa 3 ori, veniturile reale ale populatiei au scazut cu 72%, pensia medie, evaluata prin prisma capacitatii de cumparare, s-a micsorat cu 75%.
3. Renasterea si revitalizarea economiei Tarii. Cind au fost initiate?
Cele enuntate mai sus sint doar citeva elemente care alcatuiau tabloul sinistru, conturat catre anul 2001. Lipsa cresterii economice in conditiile inexistentei unei stabilitati politice a influentat negativ increderea populatiei in guvernare.
Era nevoie de o conducere capabila sa creeze baza renasterii si revitalizarii tarii, care s-ar bucura de increderea si simpatia intregii societati si ar actiona pe principii pragmatice intru asigurarea stabilitatii etno-sociale si politice. Numai o astfel de guvernare putea salva Tara de la starea de haos.
Analiza situatiei socio-economice in perioada de dupa obtinerea independentei, ce va urma in continuare, denota ca guvernarea din ultimii ani corespunde acestor cerinte. Conducerea statului a intreprins un sir de reforme ce se evidentiaza pe fundalul altor state din regiune. Noile politici au inceput sa fie elaborate intr-un cadru participativ, fiind din start eliberate de elementele utopice. In conditiile in care scepticii priveau cu neincredere programele guvernamentale initiate in diferite sectoare ale economiei, din 2001 pina in prezent s-a reusit nu doar stabilizarea situatiei macroeconomice, dar si o crestere economica incontestabila, recunoscuta de organismele financiare internationale.
Analiza minutioasa a acestor politici permite sa explicam reusita acestora prin faptul ca s-au bazat exclusiv pe principiile unei societati bazate pe cunoastere. Deciziile adoptate au un caracter prospectiv, fiind orientate spre un proces general de dezvoltare. In multe domenii ale vietii sint intreprinse masuri preventive in vederea excluderii situatiilor de criza si tensiunilor sociale, ceea ce deosebeste actuala guvernare de cele precedente.
Anii 2001-2002 au fost marcati de elaborarea unor documente de politici cu un nivel calitativ nou, bazat pe o abordare complexa a realitatii existente.
Pentru reducerea efectelor negative ale declinului transformational autoritatile statului, de comun acord cu partenerii pentru dezvoltare, au elaborat si promovat o serie de masuri in vederea stabilizarii macroeconomice, printre care vom mentiona diversificarea metodelor de privatizare - licitatii publice deschise, concursuri investitionale, negocieri directe, vinzarea actiunilor la bursa de valori etc. Daca in perioada de reformare (1991-1999) Republica Moldova raminea mult in urma statelor din Europa Centrala si de Est in ce priveste ritmurile de liberalizare economica, dupa anul 2001 au fost obtinute rezultate semnificative, gradul de liberalizare a operatiunilor comerciale si valutare atingind nivelul tarilor cu economie dezvoltata.
Liberalizarea economica a contribuit la dezvoltarea rapida a activitatii comerciale si bancare, extrem de rentabile in conditiile de depasire a deficitului de bunuri si bani. Acest fenomen a pregatit terenul pentru acumularea mijloacelor financiare necesare formarii sectorului privat si a celui real.
Incepind cu anul 2001, economia autohtona se redreseaza si revine la traiectoria cresterii economice. Catre 2002 au fost incheiate acorduri-memorandum cu 312 intreprinderi autohtone cu privire la restructurare, au fost fondate peste 550 de intreprinderi cu crearea a 10,8 mii de locuri de munca. In anii 2001-2003 au fost inregistrate imbunatatiri evidente ale indicilor economici si sociali. In acesti 3 ani PIB-ul a crescut cu 21,6%, salariul mediu lunar - cu 70,1%, pensia medie lunara - cu 93%.
Daca dinamica indicelui productiei industriale in anii 1990-2000 era in descrestere, ajungind in anul 2000 la cel mai mic nivel - 34,2 comparativ cu cel din 1990, apoi din 2001 ea se afla in ascensiune continua (in 2008, indicele productiei industriale a constituit 100,7%). Aceasta dinamica in ascensiune se reflecta la fabricarea majoritatii productiei industriale.
In perioada anilor 2000-2007 PIB-ul a crescut de la 16020 mil. lei pina la 53353,7 mil. lei, ponderea cheltuielilor bugetare in PIB a inregistrat valori cuprinse intre 30,3% si 50%. Valoarea medie de 38,6 % a acestui indicator comparativ cu valorile medii inregistrate in tarile dezvoltate, ce alcatuiau 50-60%, se considera normala pentru o tara aflata intr-un proces continuu de transformari si restructurari. Ponderea veniturilor a crescut de la 54% in a.1997 pina la 63,2% in a.2007, insa acestea sint constituite preponderent din veniturile fiscale (in medie 76,6%, in tarile dezvoltate - 40-50 % din PIB).
In pofida situatiilor dificile ce se repetau din an in an, fiind diferite doar sursa si caracterul acestora, s-a reusit o dezvoltare stabila, care s-a resimtit in societate si nu doar in statisticile oficiale.
In afara de indicii macroeconomici care denota o crestere continua, atestam si o imbunatatire a coeziunii sociale a populatiei.
4. Toate guvernarile au declarat o politica social orientata, dar cind impactul acesteia a inceput sa se manifeste asupra calitatii vietii?
In conditiile in care aproape jumatate din populatia tarii traia sub pragul saraciei, era necesara imbunatatirea calitatii vietii populatiei si cresterea protectiei sociale a acesteia. Actuala guvernare a promovat in acest sens o politica consecventa in abordarea tuturor grupelor de virsta, dezvoltind programe de redresare a situatiei atit pentru tineri, cit si pentru cei in etate.
Voi aminti ca in primii ani de reformare 1992-1993 preturile au crescut de 25-28 ori si, deoarece saltul acestora nu a fost compensat de cresterea veniturilor, nivelul de trai al populatiei brusc s-a diminuat. In anul 1992, puterea de cumparare a veniturilor banesti medii lunare s-a redus cu mai mult de jumatate, iar in anul 1993 s-a micsorat in termeni reali cu 30 %. In anul 1997 puterea de cumparare a populatiei constituia doar 29,3% in raport cu cea inregistrata in anul 1990. Desigur ca cei mai afectati erau angajatii bugetari, desi trebuie sa mentionam ca salariul mediu in agricultura era cu totul derizoriu.
Scaderea brusca a nivelului de trai a determinat si sporirea intensitatii migratiei fortelor de munca peste hotare. Mai mult decit atit, in procesul de tranzitie la economia de piata a fost distrusa functionalitatea pietei muncii. Printre actiunile concrete, promovate de Guvern in scopul redresarii situatiei create, vom mentiona elaborarea unei legi noi cu privire la salarizarea angajatilor, indexarea periodica a salariilor lucratorilor din sfera bugetara etc., majorarea salariului pentru prima categorie de salarizare.
Numai in anul curent va fi operata majorarea salariilor in cinci etape: in ianuarie, aprilie, iulie, septembrie si octombrie. In medie pe tara salariile bugetarilor vor creste cu 22 %. De aceste majorari, efectuate la initiativa Presedintelui tarii, care vor asigura cresterea salariului mediu lunar pe economie pina la 300 de dolari SUA catre finele anului 2009, vor beneficia 207 mii de angajati. Pe parcursul anului 2009 salariile pentru cadrele didactice urmeaza sa se dubleze si sa atinga nivelul de 3140 lei.
Pentru realizarea acestui obiectiv in ultimii ani o atentie deosebita se acorda dezvoltarii durabile a economiei in baza noilor cunostinte si a inovatiilor, eficientei si competitivitatii.
La diminuarea consecventa a saraciei a contribuit si realizarea Strategiei de crestere economica si reducere a saraciei, ale carei obiective fundamentale au fost atinse la finele anului 2007. Comparativ cu anul 2006, in 2007 in ansamblu pe tara rata saraciei a scazut cu 4,6 puncte procentuale, inclusiv, in mediul rural - cu 2,8, in cel urban - cu 6,4 puncte procentuale.
In prezent se realizeaza prevederile Strategiei nationale de dezvoltare pe anii 2008-2011, care prevede reducerea pina la 24% a ratei saraciei catre anul 2011 si pina la 20% - catre anul 2015. Ca rezultat al acestor si altor actiuni ale Guvernului a fost posibila majorarea marimii medii a pensiei lunare de la 135,7 lei in anul 2001 la 548,3 lei in anul 2007, adica de 4 ori. Insa, din cauza cresterii de 1,9 ori a preturilor la bunurile de consum in aceasta perioada si a tarifelor la serviciile prestate populatiei, majorarea marimii medii a pensiei lunare reale a fost doar de 2,1 ori. Anual pensiile se indexeaza la data 1 aprilie. Coeficientul de indexare se calculeaza conform mediei aritmetice intre cresterea anuala a indicelui preturilor de consum si cresterea anuala a salariului mediu pe tara pentru anul precedent.
Comparativ cu anul 2001, in anul 2007 s-a majorat de 4,2 ori venitul mediu lunar disponibil pe o persoana, constituind 1.018,7 lei. Nivelul real al acestuia, corelat cu indicele pretului de consum, s-a majorat de 2,3 ori. Insa s-a mentinut discrepanta dintre nivelul veniturilor populatiei din mediul urban si al celei de la sate (venitul lunar disponibil calculat la un membru al gospodariei constituia 86,3% (878,9 lei) din nivelul mediu pe economie. A sporit si importanta platilor sociale: in perioada anilor 2001-2007 ponderea lor in structura veniturilor disponibile a crescut cu 3,3 puncte procentuale.
Tendinta de micsorare a inegalitatii veniturilor in tara constituie un factor pozitiv: in 2007 raportul dintre veniturile disponibile ale celor 20% din populatie (cel mai bine si cel mai putin asigurate) a constituit 6,9, pe cind in anul 2001 - 11,4, adica este o reducere semnificativa a inegalitatii veniturilor in ultimii ani.
Structura cheltuielilor de consum constituie un factor important al calitatii vietii. Cu cit mai mica este ponderea cheltuielilor pentru marfurile cu durata scurta de utilizare, care satisfac necesitatile primordiale, inclusiv cele fiziologice (produse alimentare, obiecte sanitaro-igienice, imbracaminte, incaltaminte etc.), cu atit mai multe posibilitati sunt de a satisface necesitatile de ordin superior. In baza acestor indicatori s-a constatat imbunatatirea relativa a calitatii vietii. In anul 2007 ponderea cheltuielilor pentru produse alimentare in totalul cheltuielilor de consum al gospodariilor casnice a constituit 44 %, micsorindu-se, comparativ cu anul 2001, cu 16,4 puncte procentuale. In Rusia, Belarus valoarea acestui indicator depaseste 50%. Comparativ cu anii '90, caracterizati prin reducerea consumului produselor alimentare de baza, incepind cu anul 2001 se inregistreaza majorarea consumului acestora, in acelasi timp, a produselor cu valoare nutritiva inalta.
Un reper important in evaluarea nivelului de trai al populatiei il constituie valoarea minimului de existenta. In aceasta ordine de idei, se atesta o tendinta clara de imbunatatire a raportului dintre nivelul veniturilor disponibile medii per persoana si valoarea minimului de existenta. Daca in anul 2001 acesta a constituit 51,4%, apoi in anul 2007 - 92,7%.
Caracterul social al politicii nationale financiare in domeniul cheltuielilor bugetare in ultimii ani marturiseste despre ponderea acestora pentru actiuni socio-culturale, care constituie in mediu 50,3%, iar costul programelor de asistenta sociala in anul 2006 constituie cca 11,7% din PIB. In perioada anilor 2001-2007 transferurile de la bugetul de stat in bugetul asigurarilor sociale au crescut de la 300,5 mil. lei la 791,7 mil. lei, adica de 2,6 ori. Actiuni speciale au fost intreprinse in vederea sustinerii paturilor defavorizate, copiilor orfani si veteranilor.
Anul 2008 a fost declarat, la initiativa Presedintelui tarii, drept An al tineretului, fiind intreprinse un set de masuri pentru a stimula participarea tinerilor la edificarea viitorului statului.
Analiza politicilor implementate in ultimii 8 ani, cit si a initiativelor guvernamentale recente demonstreaza ca tenta sociala va fi o constanta in activitatea prezentei echipe guvernamentale. Reusita acestei politici este demonstrata si de exemplul actualei crize financiare mondiale; atunci cind reformele liberale intreprinse de unele guverne in lipsa unei componente sociale provoaca tensiuni enorme in societate.
5. Moldova aspira spre o economie durabila. Care-s premisele acesteia?
O dezvoltare durabila trebuie nu numai sa solutioneze problemele prezentului, dar si sa tina cont de necesitatile viitoarelor generatii. Alocarea de catre guvernarea actuala a unor investitii considerabile pentru modernizarea infrastructurii strategice a tarii denota ca dezvoltarea tarii este orientata spre o evolutie de lunga durata. Solutionarea problemelor ecologice, exploatarea rationala a subsolului, dezvoltarea sistemelor de aprovizionare cu apa si canalizare - sint doar citeva elemente distinctive ale actualei politici guvernamentale.
Caracterul inovator al politicii promovate de actuala conducere a Republicii Moldova este determinat de pregatirea minutioasa si bine argumentata a actiunilor interne si externe. Aceasta, insa, nu inseamna lipsa de reactie la evenimentele care se produc inopinat. Stabilitatea care s-a instaurat in sferele activitatii cotidiene permite o coordonare eficienta a politicilor si o conjugare a eforturilor autoritatilor statului in vederea solutionarii problemelor stringente ale tarii.
Pentru inlaturarea fenomenelor negative inregistrate pe parcursul primilor 10 ani din istoria recenta a Republicii Moldova conducerea tarii a intreprins masuri privind schimbarile majore in politicile economice si sociale, mediul de afaceri, administrarea publica de toate nivelurile etc. Au fost inlocuite unele componente ale fostului cadru institutional cu noi structuri institutionale, capabile sa asigure dezvoltarea socio-economica durabila si echilibrata, au fost elaborate politici ce aveau drept scop consolidarea societatii in jurul unor obiective transparente si impartasite de societate in ansamblu.
In acest context, as releva si angajamentele internationale, asumate de tara noastra. Republica Moldova in a. 2000, de rind cu 146 de tari, semneaza la New-York "Declaratia Mileniului a Natiunilor Unite: Dezvoltarea umana - obiectiv de importanta primordiala", act prin care tara si-a exprimat atasamentul fata de valorile fundamentale ale umanitatii: libertate, egalitate, solidaritate, toleranta, afirmarea pacii, respectarea drepturilor omului, asigurarea dezvoltarii durabile.
(Continuare in numarul urmator)
http://www.moldova-suverana.md/ |
