Cel mai iubit dintre pământeni

 În preajma aniversării a 89-a a zilei sale de naştere, l-am vizitat la domiciliu, împreună cu o colegă de serviciu, pe academicianul Nicolae Corlăteanu, care deja nu mai apărea în public (14.05.1915–21.10.2005). Atunci, în cadrul dialogului întreţinut, dumnealui ne-a mărturisit bucuros: “Eu sunt un om al primăverii: m-am născut în acest anotimp şi-mi place tot ce este legat de renaşterea naturii, vieţii în ansamblu!” Erau atunci, ca şi acum, parcurile înverzite, pomii în floare, la a căror rod lucrau deja în iureşul dansului creator harnicele albine. Era luna mai cu o mireasmă îmbătătoare de liliac, ce atrăgea nu numai insectele trezite la viaţă, dar şi pe trecătorii, oarecum nedumeriţi de această frumuseţe răbufnită a naturii, pe care în tumultul vieţii cotidiene o redescopereau pentru a câta oară!
 Peste un an şi ceva a trecut în lumea celor drepţi patriarhul lingvisticii naţionale din spaţiul pruto-nistrean, părintele spiritual al intelectualităţii din Republica Moldova, şi, în primul rând, a 37 de promoţii de filologi, absolvenţi ai USM, mulţi dintre care au devenit valoroşi oameni de ştiinţă, cadre didactice universitare, scriitori, jurnalişti, profesori în şcolile şi liceele din ţară. Circa 5 mii de specialişti au trecut prin şcoala universitară a lui Nicolae Corlăteanu – e o virtute, pe lângă altele, pe care le-a manifestat de-a lungul vieţii sale. Poate ar mai fi trăit cel mai iubit dintre pământenii noştri, care a dus un mod de viaţă sănătos cu toate intemperiile mediului social-politic de atunci; a cunoscut bucuria împlinirilor, recunoştinţa discipolilor şi gloria, dar îl apăsa atât povara anilor, cât şi cea a singurătăţii: în toamna lui 2002 a petrecut-o în ultimul său drum pe fiică-sa, Ludmila, profesoară de chimie la USM; peste câteva luni, înfrântă de durere, i-a urmat calea neîntoarcerii şi soţia sa, Ana Corlăteanu, prietenă înţelegătoare şi fidelă de-o viaţă. Îşi găsea alinare doar în muncă.
 Despre aceste şi multe alte aspecte ale vieţii şi activităţii academicianului Nicolae Corlăteanu au vorbit în cadrul Simpozionului Internaţional, consacrat memoriei acad. Nicolae Corlăteanu, discipolii săi, cercetători din ţară, precum şi din România (Bucureşti, Craiova, Târgul Mureş), organizat la 13 mai curent de Institutul de Filologie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.
 Acad. Haralambie Corbu, fost student şi unul din cei care a fost invitat la Academia de Ştiinţe de omagiatul nostru, a prezentat primul raport întitulat „Acad. Nicolae Corlăteanu – omul de cultură”. Pe lângă alte probleme abordate, istoricul şi criticul literar a reflectat contextul istoric şi social-politic în care s-a format savantul lingvist: „S-a născut la 14/27 mai 1915, când Basarabia se mai afla încă în supuşenie Imperiului Ţarist; tinereţea, studiile şi devenirea intelectuală s-au produs în condiţiile României interbelice; din 1940 destinul a decis ca tânărul absolvent al Universităţii din Cernăuţi să devină cetăţean al altui stat – U.R.S.S. – şi în aceste condiţii complicate şi inadecvate să-şi desfăşoare activitatea de muncă, trecând prin cultul personalităţii, dezgheţul hruşciovist, „încremenirea” brejnevistă şi restructurarea gorbaciovistă, pentru ca – în 1991 – să fie martor şi participant al constituirii statului liber şi independent cu numele Republica Moldova”. În aceste circumstanţe, va mărturisi şi Nicolae Corlăteanu după scurgerea anilor (”Răspântii”, Chişinău, 1995), „compromisurile au fost, de fapt un preţ greu, plătit pentru a salva ceea ce se putea şi trebuia salvat” şi a ajunge, mai tîrziu, acolo unde s-a ajuns.
 Analizând activitatea ştiinţifica a omagiatului, exegetul s-a referit şi la instrumentarul lui de lucru: „Pentru a pătrunde în esenţa cercetărilor de care era preocupat, era nevoie nu numai de o imensă capacitate de muncă şi voinţă, dar şi de o cunoaştere suficientă, dacă nu perfectă, a limbilor clasice şi moderne atât din zonă, cât şi de pe continentul european, în ansamblu. Cercetarea interdisciplinară, interculturală, intercivilizaţională – la nivel naţional, regional sau universal – e de neimaginat fără acest instrumentar ştiinţific, bine pus la punct şi bine gestionat. Limba elenă, limba latină, limba slavonă, limba franceză, limba germană, limba rusă şi altele constituiau, pentru savantul nostru poliglot, repere ştiinţifice fundamentale în procesul de cunoaştere a fenomenelor investigate”.
Un alt discipol al savantului, dr. hab. Anatol Eremia, în discursul său ştiinţific „Acad. Nicolae Corlăteanu şi moştenirea sa lingvistică”, precizează că aproape că nu e domeniu sau direcţie de cercetare în lingvistică, care să fi rămas în afara preocupărilor omagiatului. Diapazonul tematicii abordate este deosebit de cuprinzător: istoria limbii şi gramatica istorică, lexicologia şi lexicografia, fonetica şi fonologia, morfologia şi sintaxa, romanistica şi limbile neoromanice, derivatologia, sociolingvistica, cultivarea limbii, istoria filologiei etc. A semnat şi lucrări în domeniul ştiinţei literare şi folcloristicii, precum şi eseuri publicistice şi de bibliografie ştiinţifică.
 Dr. Maria Cosniceanu, o cunoscută şi apreciată cercetătoare de la noi, discipol şi ea savantului lingvist, în comunicarea „Acad. Nicolae Corlăteanu în aprecierea contemporanilor săi” îl citează în acest sens pe membrul corespondent Anatol Ciobanu cu referire la monografia omagiatului despre latina populară: „Munca titanică depusă de autor la colectarea, conceperea, ordonarea şi expunerea materiei cercetate, erudiţia demnă de toată lauda, meticulozitatea, pedantismul german (care-l caracterizează, în general, pe prof. N. Corlăteanu) i-au permis să lase posterităţii o lucrare unică în felul său în ţările din fosta Uniune Sovietică şi în zona de est a Europei, fapt menţionat în numeroasele recenzii publicate în Rusia, Ucraina, Polonia, Germania”. Tot dumneaei, de la tribuna Simpozionului, informează participanţii lui cu privire la o scrisoare, venită în adresa acad. N. Corlăteanu în 1999, de la un om de cultură din spiţa Nandrişilor, pe nume Gheorghe Nandriş, care locuia la Sibiu: „Ce frumoasă este poziţia Dvs. în calitate de patriarh al culturii din Moldova, cu discipoli şi şcoală! – exclamă autorul. – Prin ceea ce faceţi pentru apărarea limbii române, alcătuiţi împreună cu colaboratorii Dvs. un nucleu de intelectuali, ce reprezintă  „conştiinţa naţiunii”. După o rătăcire de jumătate de secol un asemenea „far” al conştiinţei naţionale este tot atât de folositor, precum le este celor rătăciţi pe ape – un far luminos de pe ţărm”.
 Un alt raport semnificativ, prezentat la acest eveniment ştiinţific, a fost „Acad. Nicolae Corlăteanu – fondator al lingvisticii româneşti din Republica Moldova şi ilustru pedagog”, avându-l drept autor pe m. c. Anatol Ciobanu, la care deja ne-am referit. Şi acest material, şi cele nominalizate mai sus merită a fi publicate separat, dat fiind că autorii le-au pregătit cu toată dragostea pentru profesorul lor şi responsabilitatea în calitate discipoli ai lingvistului nr.1 de la noi. Cu gratitudine şi aprecieri alese au vorbit despre savant academicienii Constantin Popovici, Mihail Dolgan, Nicolae Bileţchi. Toţi într-un fel sau altul au trecut prin şcoala ştiinţifică a lui Nicolae Corlăteanu. Din partea oamenilor de artă la Simpozion a luat cuvântul maestrul Ion Ungureanu, Doctor Honoris Causa al AŞM, referindu-se la unica întâlnire, dar memorabilă, pe care a avut-o cu distinsul lingvist la sfârşitul anilor `90, în incinta redacţiei „Limba Română”. În speţă, atunci aceşti oameni de cultură au făcut schimb de experienţă cum au putut în condiţiile autoritarismului să spună adevărul, fără a rămâne mincinoşi.
 Şi fiindcă a venit vorba despre adevărul ştiinţific, deschide alte paranteze la acest capitol dr. hab. Anatol Eremia, la care ne-am mai referit: „Nicolae Corlăteanu a venit pe lume să caute şi să întroneze dreptatea, adevărul ştiinţific şi istoric despre limba română, despre neamul nostru, şi dacă le-a găsit, le-a împărtăşit semenilor săi,  le-a dăruit generaţiilor de filologi prin lumina cărţii. Şi aceasta, cu certitudine, i-a reuşit cu prisosinţă”.
 În cadrul Simpozionului internaţional au avut loc două lansări de cărţi: Nicolae Corlăteanu. Latina vulgară (în colaborare cu Lidia Colesnic) şi Nicolae Corlăteanu. Testament , prezentate respectiv de cercetătoarele Angela Saviţchi şi dr. Ana Bantoş. De asemenea, a fost transmisă de pe ecran copia unei emisiuni televizate, realizată cu acad. Nicolae Corlăteanu de telejurnalista Elena Melnic.
 O primăvară frumoasă ca multe altele – e anotimpul lui Nicolae Corlăteanu.

        Tatiana Rotaru