Vreau din start să definim obiectul discuției. ”Bazele religiei”și ”Bazele crestinimului”- sunt două obiecte de studiu diferite. În timp ce primul presupune inocularea unui anumit grad de cultură general, formarea unei personalități multilateral dezvoltate, atunci în al doilea caz accentul se pune pe educația în cadrul unei confesiuni.

Presupun că, în cazul în care vorbim despre asemenea inovații, inclusiv legate de educație, ar fi corect să începem prin consultarea Cartei Europene pentru drepturile omului care clar definește, inclusiv drepturile copilului. Vorbesc despre dreptul copilului la libera alegere, care în acest caz va fi încălcat. Mai mult, introducerea acestui nou curs în curricula obligatorie sau facultativă trebuie să aibă justificare financiar-economică. Este relevantă, în acest sens, experiența Franței. În această țară, recunoscută drept etalon al democrației, legislația spune că în cadrul curriculei școlare ,din contul statului sau al bugetului administrației locale, religia nu poate fi predată în școlile de stat. Aceste materii trebuie eliminate din cadrul programului școlar, iar toți doritorii de a studia valorile crestine ar trebui să aibă posibilitate să studieze în școlile de pe lânga biserici, în instituții private, care pot fi deschise de Mitropolie și numai cu acordul părinților.

În acest fel ajungem la esență, Constituția, dar și legea despre educație, spun fără echivoc că statul este separat de biserică și că educația în Moldova are un caracter laic.

Necesitatea unei educații spirituale, civice, existentă la această oră în societate trebuie să stimuleze Academia de Științe și Ministerul Educației, dar și parlamentarii și societatea civilă să-și unească eforturile pentru elaborarea unor propuneri în acest sens. Nu știu dacă vom ajunge la un program de studii școlar sau național. O opțiune ar fi cursul de ”Istorie a religiilor”, predat anterior la mai multe facultăți. În acest fel, studenții aflau despre proveniența, dezvoltarea și bazele valorilor religioase în budism, islam, iudaism și creștinism.

Cât priveste apariția acestei inițiative, ași vrea să înțeleg de ce s-au condus cei care au înaintat-o și cine sunt autorii. În opinia mea putem observa aici o tentativă de preluare a experienței rusești. Totuși, procesele, care au loc în Federația Rusă, sunt diferite de realitatea din țara noastră. Rusia este un stat multinațional și multiconfesional. Există riscul apariției unor conflicte etnice și confesionale. De aici și soluția propusă, lucru care nu este valabil pentru Moldova, unde 95% din locuitori sunt creștini ortodoxi.
Totuși există o explicație pentru apariția pe agenda publică a educației religioase. Pentru noi, ca și pentru multe state ex-sovietice, este important, ca factor de consolidare, așa numita idee naționala, interes național. Dar, repet, în opinia mea în Moldova aceste lucruri ar trebui implementate puțin diferit, mai ales din perspectiva integrării europene și a popularizării valorilor europene.

Dacă tindem să educăm o personalitate armonioasă, multilateral dezvoltată pentru care morala și valorile umane sunt niște valori ponderabile, ar trebui să respectăm drepturile acestei personalități. Trebuie să creem condiții pentru formarea ei.

Scopul nostru ar trebui să fie educația civică, presupunând și dezvoltarea partriotismului, a conștiinței naționale și perceperea valorilor general umane și democratice. Nu exclud că pentru aceasta va trebui să elaborăm la nivel național și să introducem în  sistemul de educație un obiect special care va fi predat de un pedagog, cu cunoștințe în diferite domenii, cu o abordare complexă, creativă, un bun psiholog. Numai atunci vom putea vorbi despre existența unor modele în măsură să contribuie la formarea un numai a unui ”bagaj de cunoștințe”, dar și a unui nivel de cultură, de abilități, la dezvoltarea spiritului patriotic, a toleranței, a capacității de a analiza, de a trage concluzii, a dorinței de a ajuta aproapele și a puterii de a apăra interesele unei țări întregi.

Sursa: Novoe Vremea