Coloana Infinită în inima Chişinăului

IDEI UNIFICATOARE // Replica va fi fidelă originalului, iar în jurul ei putem adăuga elemente semnificative pentru noi

„Arta trebuie să apropie, iar nu să depărteze; să umple, iar nu să sape prăpăstii – în bietele noastre spirite şi aşa destul de răscolite de întrebări…”. Constantin Brâncuşi

Am scris acest articol între 14-31 martie 2010, nefiind de acord cu modelul impropriu al Monumentului Libertăţii „selectat” de Guvern ca simbol al dramaticelor evenimente din 7 aprilie şi nici cu locul ales – scuarul Parlamentului. Consider iniţiativa Guvernului nejustificată din moment ce nu avem răspunsuri la întrebări elementare, precum: ce a avut loc în faţa Parlamentului la 7 aprilie 2009? În cinstea cui ridicăm monumentul? Ce scriem pe aceste „table de onoare”? Cine sunt „eroii”? De ce atâta grabă?, în condiţiile în care oamenii aşteaptă nu monumente, ci STABILIREA ADEVĂRULUI. Nici Comisia Nagacevschi n-a fost capabilă să ne lumineze…

Titlul articolului pe care urma să-l public la 2 aprilie în “JURNAL de Chişinău” era „Monumentul Libertăţii” sau cine doreşte să-i identifice pe moldoveni cu vandalii?!”. Recunosc, materialul era voluminos şi colegii de la JURNAL mi-au sugerat să-l comprim şi să-l public în următoarele ediţii. Am acceptat, dar după ce am văzut că mitingul oficial din 7 aprilie 2010 a fost organizat nu în Piaţa Marii Adunări Naţionale (PMAN), unde au avut loc adevăratele proteste ale tinerilor noştri, ci în faţa Parlamentului, loc în care diversioniştii şi puşcăriaşii au comis crime, am dat a lehamite din mână şi am renunţat la idee.

La 28 iunie, după dezvelirea pietrei comemorative din PMAN, m-am bucurat că asist, în sfârşit, la un eveniment oficial care consună cu ceea ce gândesc şi eu. Citind articolul, veţi vedea de ce. Am omis din material prima parte, legată de dezbaterile de atunci. Luminiţa Dumbrăveanu

PMAN este un loc Sfânt pentru noi

(…) Consider inspirată şi lucidă iniţiativa preşedintelui AŞM, acad. Gheorghe Duca, lansată în şedinţa Guvernului din 3 martie 2010, de a edifica un monument al Libertăţii în PMAN, care să aibă o semnificaţie mai largă, mai profundă. De ce acest monument trebuie edificat în PMAN?

PMAN este un loc Sfânt pentru noi, având o semnificaţie istorică şi spirituală INFINITĂ. Lângă monumentul lui Ştefan cel Mare au avut loc mai multe manifestaţii antisovietice, aici e Catedrala Neamului, profanată de comunişti şi Clopotniţa aruncată în aer de comunişti, pe care am restabilit-o – mulţumim, dle Serafim Urecheanu! Aici au avut loc Marile Adunări Naţionale şi am obţinut cele mai mari victorii din 1989-1991: Limba Română, Alfabetul Latin, Tricolorul, Suveranitatea, Independenţa, Libertatea. Anume în PMAN au avut loc adevăratele proteste anticomuniste din 6-7 aprilie 2009. Aici, lângă Arcul de Triumf, a fost omorât tânărul Valeriu Boboc, apoi, a fost declanşată vânătoarea de adolescenţi, studenţi, jurnalişti, cameramani.

Cu regret, după ieşirea noastră din închisoarea ţaristă (1917-1918), apoi sovietică (1991), noi nu am ridicat în acest teritoriu, rupt din trupul Moldovei istorice, un monument dedicat eroilor, care s-au jertfit timp de două secole pentru Libertate, Credinţă şi supravieţuire naţională. În opinia mea, monumentul din PMAN urmează a fi ridicat în memoria tuturor martirilor neamului: celor strămutaţi forţat de regimul ţarist, victimelor celor două războaie mondiale, deportaţilor în Gulag, celor împuşcaţi în beciurile nkvd-ului sau îngropaţi de vii în gropile cu var, celor care au murit de foame programată, disidenţilor aruncaţi în închisori sau case de nebuni, eroilor care au apărat Independenţa R. Moldova în 1992, tinerilor romantici care la 7 aprilie 2009 au dat verdictul regimului comunist. În definitiv, acest monument va fi un omagiu sublim adus marilor noştri înaintaşi: Alexe Mateevici, Constantin Stere, Nicolae Costenco, Doina şi Ion Aldea Teodorovici, Nicolae Costin, Lida Istrati, Ion Vatamanu, Părintele Vasile Petrache, Alexandru Usatiuc-Bulgăr, Gheorghe Ghimpu, Eugeniu Coşeriu, Grigore Vieru, Alexei Marinat, Vasile Vîşcu ş.a. personalităţi ale neamului care ne-au adus Lumina Libertăţii.

Edificarea acestui monument ar putea fi una dintre ideile capabile să ne unească, or, toţi am avut de suferit din cauza războaielor, a comunismului antiuman. Fiecare familie de moldoveni/români, ucraineni, polonezi, ruşi, nemţi, găgăuzi, bulgari, evrei din RM are în neam victime nevinovate. Cum să nu ne unească Blajinii noştri?!

Coloana Infinită în memoria martirilor neamului

Credinţa şi Istoria ne arată că nimic nu este imposibil. Vin cu propunerea ca în PMAN să fie realizată o replică a operei genialului nostru sculptor Constantin Brâncuşi – Coloana Infinită (vezi poza), una dintre capodoperele lumii. Replica va fi fidelă originalului, dar în jurul ei putem adăuga unele elemente semnificative pentru noi. Jos, la baza Coloanei (putem edifica un piedestal cu basoreliefuri), vor fi sculptate de jur împrejur, în trei nivele/inele (simbol al generaţiilor) chipuri de oameni suferinzi – bătrâni, tineri, copii cu mâinile spre vârful Coloanei Infinite, spre Dumnezeu. Aceste victime nevinovate gem de durere, fiind strânse de jur împrejur de sârma ghimpată demontată de pe Prut. Dacă realizăm replica în mărimea ei naturală, atunci tehnologiile moderne ne permit să mai adăugăm două elemente semnificative: 1) în momentul construcţiei, prin interiorul stâlpului central poate fi trecută până-n vârf o ţeavă cu gaz, care va arde non-stop ca o lumânare în memoria celor adormiţi; 2) pe modulele Coloanei sau pe „mărgele”, precum le alinta însuşi Brâncuşi, vor apărea texte electronice: statistici privind crimele comunismului în actuala R. Moldova, numărul victimelor, bisericilor închise, aruncate în aer ş.a. Textele în română, engleză şi rusă urmând a fi afişate rând pe rând, de jos în sus. În amurg şi noaptea, această Coloană cu lumânarea arzândă în vârf şi cu textele electronice „vii”, se va privi ca o adevărată minune. Celor pretenţioşi le pot spune că aceste date statistice pot apărea şi pe un ecran imens instalat alături de Coloană. Vom da monumentului şi un element sonor – la ora şase dimineaţa şi seara să fie trase din Clopotniţă trei dangăte de clopot.

Semnificaţiile Coloanei Recunoştinţei fără sfârşit

Un monument fără simboluri este cam ca un trup fără suflet. Însăşi Coloana fără sfârşit înălţată în centrul Chişinăului constituie un simbol profund. Brâncuşi a conceput Coloana în memoria eroilor primului război mondial. Poate puţini cunosc faptul că Brâncuşi o numea la începuturi Coloana Recunoştinţei fără sfârşit şi Coloana Sacrificiului Infinit. Aceasta înseamnă calea spre Dumnezeu şi Adevăr care ne face liberi. Lumânarea sau focul veşnic din vârful Coloanei semnifică Lumina şi Mântuirea, dar şi faptul că revolta anticomunistă din 6-7 aprilie 2009 a început cu mii de lumânări în PMAN. Textele electronice care vor apărea pe modulele Coloanei au şi ele o legătură cu protestele din 6-7 aprilie 2009, or, tinerii s-au mobilizat prin sms-uri şi mesaje pe Internet, presa occidentală apreciind fenomenul de la Chişinău ca fiind Twitter Revolution. Coloana Infinită de la Chişinău poate ajunge cu tot cu piedestal la 33 metri, vârsta lui Hristos. Pentru comparaţie, Columna lui Traian are cca 30 m. Sârma ghimpată din jurul martirilor va arăta închisoarea în miniatură în care am trăit zeci de ani, teroarea şi sacrificiul. Din trilogia lui Brâncuşi de la Târgu Jiu putem „importa” şi ideea celor 12 scaune (12 Apostoli), clepsidre ale timpului de la Masa tăcerii, pentru a le plasa în jurul Coloanei Infinite, iar pe acest fundal, Arcul de Triumfva fi uşor „confundat” de tinerii îndrăgostiţi cu Poarta Sărutului.

Ideea replicii Coloanei Infinite mi-a venit în anul 2007. Lucrând la monografia AŞM dedicată compozitorului Eugen Doga, maestrul mi-a dăruit fotografia istorică alăturată, o vedere din avion a Chişinăului central din 1944. O avea de la un fotograf care lucrase în arhivele securităţii. Pentru a ilustra ideea, am „montat” un simbol al Coloanei Infinite în scuarul din faţa Guvernului (figura din cerc). Observaţi cât de frumos se va privi această axă arhitectonică: Coloana Infinită, Arcul de Triumf, Clopotniţa, Catedrala, Biserica de lângă Circ. Din conceptul istoric lipseşte Casa Eparhială aruncată în aer de sovietici la 1941, actuala Casă a Guvernului fiind ridicată pe acele ruine.

Acest complex memorial poate avea 1001 viziuni artistice. Pentru a evita politizarea subiectului, monumentul trebuie construit exclusiv din donaţii interne şi externe, aşa cum s-a procedat la edificarea Coloanei Infinite (1938), tot la fel au procedat şi letonii în procesul de edificare a Monumentului Libertăţii (Statuia Milda, 1935). Americanii în genere au fost norocoşi, primind în dar de la francezi celebra Statuie a Libertăţii (1886). Şi noi avem fraţi şi prieteni! Monumentul poate fi inaugurat la 20 de ani de Independenţă. Să nu uităm şi de faptul că în 2012 se împlinesc 200 de ani de rătăcire a noastră prin istorie, se pare că Dumnezeu le-a dat evreilor 40 de ani de peregrinare prin pustie, iar nouă „numai” 200 de ani ca să deosebim „ocupaţia” de „eliberare”!

Luminiţa Dumbrăveanu, jurnalist, scriitor

P.S.
Sper ca Guvernul României să nu aibă nimic împotriva replicii Coloanei Infinite la Chişinău, or, această capodoperă face parte din patrimoniul cultural comun. Dimpotrivă, sunt sigură că industria metalurgică şi forestieră românească ne va ajuta să realizăm stâlpul central şi piesele de bază, astfel încât la Chişinău doar să le asamblăm.

L.D.

Sursa: http://ziar.jurnal.md/2010/07/09/coloana-infinita-in-inima-chisinaului/ - 9 iulie 2010