Paris, 4 octombrie 2010

Doamnelor, Domnisoarelor, Domnilor,

Sunt convins cà sunteti convinsi/convinse: tare as fi vrut sà fiu de fatà la acest colocviu.

Ar fi fost primul în care tema ar fi sunat, nu: “Ràzboi sau pace în Europa reconstituità”; nici “Drepturile omului în statele totalitare”, nici màcar “Limba românà, pe glob”… - teme care au fost propuse, dezbàtute în întâlniri cu francezi, belgieni, olandezi, italieni, suedezi, spanioli, americani, canadieni din Québec - sprijinite pe hàrti desenate de mine, pe foi mari de hârtie si care încercau sà indice cam unde, pe glob, se aflà România aceea - si desigur: Basarabia.

Dar o temà purtînd numele meu? Unde s-a mai vàzut asa ceva?

Ei, unde! Aici, la Chisinàu!

Din pàcate: în absenta mea, orisicum buricul lumii…

Am înteles, din program: participantii vor vorbi despre mine si despre scrìsurile mele…

Mai bine cà nu voi fi de fatzà: as fi intervenit, din salà, corectînd cutare cronologie inutilà, cutare fleac important de care nimeni nu are nevoie. Dar as fi participat si eu la dezbatere! Si mi-as fi apàrat cu ghearele si cu dintii partea mea de adevàr.

Nu stiti, stimati domni, dar mai ales iubite doamne de ce ati scàpat - vreau sà spun: de cine: de mine.

Insà, atenţie, nu de tot si nu pentru totdeauna: în primavarà voi face o nouà tentativà de a încàlca “legislaţia republicii”, pentru a reveni pe pàmântul Basarabiei mele.

Iar dacà nu si nu si nu, mà voi întoarce postum.
Iar atunci pe multi am sà scriu eu!
Semnez de pe acum, nu sunt sigur cà dincolo au hârtie de scris.

Paul Goma