Şi da, şi nu. Nu există o reţetă universală, deşi s-au format nişte stereotipuri pe parcursul ultimilor 10-20 de ani. De ce străini? Nu din cauza că noi nu am avea talente locale sau nu am avea istorii de succes. Există oameni locali de afaceri de notorietate care prin talentul, prin străduinţa şi eficienţa lor au ajuns la rezultate deosebite.

Dar, vrem sau nu vrem, Republica Moldova, istoric vorbind, are o perioadă foarte mică de aşa-numitul capitalism. Sunt 20 de ani, ştim foarte bine, care oricum şchiopătând am mers pe toată perioada aceasta de timp. Ţările occidentale, în mod special prin cultura lor occidentală, printr-un model sau altul ar putea fi un exemplu pentru noi. Dacă ne referim la acelaşi Kjell Nordström, care urmează să vină la Chişinău, el este suedez şi Suedia nicidecum nu este considerată o ţară capitalistă, dar mai mult socialistă, luând în considerare sistemul de protecţie socială. Şi totuşi străinii, la nivel de iniţiere a afacerii, dezvoltare a afacerii, stilul de management, sunt mai avansaţi.

Este un sistem creat mai ales după cel de-al doilea război mondial, când au apărut companiile multinaţionale sau paneuropene, sau oricum le-am califica, sunt companii cu renume, managerii care le gestionează sunt oameni care au creat imperii, sunt oamenii care au venit cu soluţii geniale pentru desfăşurarea unei afaceri şi au făcut acest lucru pe parcursul a 30-40 de ani. Noi abia acum trecem prin acele timpuri şi poate ar fi cazul să le depăşim mai repede. Să îi ascultăm şi pe ei, să luăm o lecţie de la ei, deoarece mai avem multe de învăţat.

Când vorbim despre aspiraţiile europene ale Moldovei ne dăm bine seama că ele vor deveni realitate doar dacă economia se va ralia la standardele europene, care sunt mult mai exigente. Iar experţii străini, inclusiv Nordström, vin din ţări cu standarde înalte, fie că e vorba de calitate, management, de tot pe ce se ţine o afacere. Recomandările lor, de fapt, ne ajută să evităm greşelile pe care ei le-au făcut cândva, să avansăm mai rapid spre progres. Sau nu am dreptate?

Corect. S-a discutat foarte mult despre aprobarea acquis-ului comunitar, care nu este altceva decât cele mai bune acte normative, experienţa lor, precedentele lor, ca noi să le adoptăm pentru a nu repeta eventualele greşeli, deoarece aceeaşi directivă a Uniunii Europene, dintr-un anumit domeniu sau altul, fie că este vorba de agricultură sau mediul înconjurător, bănci, finanţe sau chiar corporative afaceri a avut, ca şi un organism viu, o viaţă, o moarte la un moment, o renaştere, a trecut printr-un proces de dezvoltare şi de îmbunătăţire în timp. Şi atunci ar fi păcat ca noi, în speranţa şi în eforturile noastre de a ajunge la nivelul occidental, la nivelul Uniunii Europene, să nu luăm ca exemplu un model deja trăit, un model, dacă nu perfect, cel puţin care tinde spre perfecţiune. Vorba ceea, de ce am inventa din nou bicicleta sau roata, dacă ele deja există, ar fi chiar o prostie din partea noastră.

Deseori însă urmăm sfaturile străinilor fără a ţine cont de particularităţile economiei în care dezvoltăm afacerea şi dacă suferim eşec dăm vina pe expert, deşi, în fine, tot noi suntem vinovaţi.

Este adevărat că în fiecare domeniu şi în fiecare zonă geografică, fiecare parte a acestei lumi există o cultură, un specific, există o mentalitate a oamenilor. În acelaşi timp există nişte legi, axiome care, vrem sau nu vrem, cum în matematică doi plus doi este egal cu patru indiferent de ţară, sunt bune pentru orice ţară. Şi dacă doi plus doi este egal cu patru este o regulă, la fel şi într-o afacere, într-un management există reguli care deja au fost create pe parcursul a sute de ani. Şi cât de mult noi am încerca să le schimbăm degeaba încercăm, sunt nişte reguli fundamentale, sunt nişte canoane pe care trebuie să le luăm în considerare.

Că implementarea presupune un specific e la fel de evident. Dar un bun manager ar trebui să aibă aceleaşi calităţi şi la Chişinău, şi la Chicago, şi la Bruxelles, şi la Moscova. Dar un manager nu va fi atât de bun dacă nu va lua în considerare cultura locului, mentalitatea oamenilor unde îşi desfăşoară sau urmează să-şi desfăşoare afacerea. La fel ar fi o greşeală sa nu se ţină cont de regulile deja stabilite sau trăite de managerii ce vin din ţări cu standarde mult mai înalte. Până la urmă, dacă e să ne referim la Kjell Nordström, care urmează să vină la Chişinău săptămâna viitoare, el vorbeşte despre un stil de management, fiindcă succesul unei afaceri înseamnă un bun management al acesteia. Şi un bun manager, pe lângă nişte reguli, mai mult sau mai puţin avansate şi fundamentate, mai trebuie să ia în considerare şi specificul unităţii, a afacerii, a culturii, dar mai ales a locului în care se află şi în care îşi desfăşoară afacerea.

Trebuie să i-ai în considerare faptul că în ţările arabe dobândă nu poate să existe din punctul de vedere al legilor islamului şi atunci acea dobândă trebuie să o îmbraci în altă formă, trebuie să i-ai în considerare faptul că mentalitatea chinezului este cu totul alta decât cea a europeanului, el este mai domol, el lucrează cu o viteză mai mică, dar mult mai meticulos şi mult mai calculat, însă nu înseamnă mai rău. Trebuie să i-ai în considerare faptul că jumătate din Europă în luna august pleacă în concediu, indiferent de tranzacţiile de miliarde pe care ar trebui să le facă. Putem să le spunem noi din regiunea Europei de Est că contractele solicită un efort în fiecare zi şi că noi nu avem vacanţe, ei nu înţeleg aceasta, pentru că la ei capitalismul e deja de 100 de ani. Şi atunci, fără a lua în considerare unele particularităţi, indiferent cât de bun manager te consideri, ai putea să ai şi eşec.

Atunci când noi, în Republica Moldova luăm o formulă de succes, ar trebui să o implementăm luând în considerare specificul locului.

Apropo, Kjell Nordström ţine prelegeri în toată lumea şi dacă este invitat atunci ajungi la gândul că practicile de succes, experienţele de care vorbeşte chiar sunt universale şi pot fi aplicate în orice ţară.

Dacă e să ne referim la tendinţele care există în întreaga lume, vrem sau nu vrem, suntem martorii unei globalizări. Şi atunci indiferent că suntem în Republica Moldova, că suntem în România sau într-un alt stat, mai mult sau mai puţin dezvoltat, mereu am încercat să preluăm unele modele. A existat un model şi stil de management în perioada interbelică şi în perioada postbelică, după cel de-al doilea război mondial, perioada aşa-numitelor companii multinaţionale şi a corporaţiilor, companii care aveau zeci şi sute de birouri în întreaga lume şi sute de mii de angajaţi, care au reguli corporative pentru toţi.

Aceasta a fost o tendinţă până în anii 80 sau începutul anilor 90. Un model care la un moment dat ar putea să ajungă la o anumită încetinire în dezvoltare. Este ca şi un termen de valabilitate. E nevoie la un moment dat de o revoluţie, de o schimbare a sistemului. Şi Kjell Nordström a venit cu un alt stil şi o altă mentalitate, care schimbă acele reguli impuse pe parcursul ultimilor 40-50 de ani. Vine cu o altă mentalitate care spune, de exemplu, că companiile ar trebui să încerce să fie concentrate într-un organism mai mic, iar oamenii să facă afacerea, să vină la lucru şi să aibă satisfacţia cea mare prin ceea ce fac ei. Fiecare zi la lucru trebuie să fie diferită de cea precedentă. Nici o zi nu trebuie să se repete. Şi atunci oamenii prin condiţiile de muncă care sunt create, prin stilul de management al managerilor, care impun ritmul de lucru, trebuie să facă efectiv în aşa fel ca munca să fie ca o distracţie într-un fel. Şi atunci munca este cu totul altceva. Dumnealui vine din companii care au implementat astfel de stiluri şi el personal a avut o influenţă asupra lor, ca, în fine, companiile respective să se adapteze la aceste modele. Sunt, în special, companii din telecomunicaţii.

Omul trebuie să aibă plăcere de la muncă. Şi atunci plăcerea generează succesul. Talentele fac capitalurile să danseze, a menţionat Nordström.

Autorul cărţii „Funky Business” Kjell Nordström, care se va afla la Chişinău la 15-16 noiembrie, este o figură emblematică printre cei mai buni experţi în afaceri şi gânditori în domeniul managementului din lume. Însă el este o fire rebelă, care iese din obişnuit, în timp ce noi suntem mai conservatori, chiar aşi zice mai ortodocşi. Şi atunci cum găsim limbaj comun?

Cred că pentru mulţi dintre noi atât cărţile lui, cât şi prezentare pe care o va face s-ar putea să fie o surpriză, să fie ceva ieşit din comun. Şi este ceva ieşit din comun. Ştiţi ce aduce el? Aduce culoare, atât în ceea ce priveşte comportamentul, cât şi portul, stilului gândirii şi acţiunii. Şi chiar dacă pentru Republica Moldova acum este puţin straniu să accepţi un astfel de stil, să acceptăm că cel puţin aduce o culoare stereotipurilor noastre gri şi a culorilor sure care ne înconjoară pe noi de atâta amar de vreme.

Venirea lui va fi o zvâcnire în toată culoarea aceasta gri care ne înconjoară. Chiar dacă va fi puţin straniu, şi chiar dacă încă un an-doi sau trei nu vom aplica chiar toate regulile lui. Dar dacă fiecare din noi va lua puţină culoare din ceea ce o să ne aducă el, deja lumea o să devină mai luminoasă.

Pentru a supravieţui şi a prospera, trebuie să te înarmezi cu cea mai eficientă armă: cunoaşterea. Credeţi că îşi compromit viitorul acei care spun că nu mai au ce învăţa?

Omul învaţă toată viaţa, asta o ştim foarte bine şi dacă cineva se consideră că a ajuns la acel nivel al cunoaşterii şi nu mai are nevoie de o inspiraţie, îmi pare rău să o spun, dar probabil nu este chiar un om de succes. Lumea care ne înconjoară mereu ne aduce noutăţi şi orice ne înconjoară se află într-un permanent proces de dezvoltare, şi orice domeniu în care desfăşurăm o afacere mereu se dezvoltă. Chiar şi crizele pun oamenii într-un proces nou de căutare. E şi un crez personal, mereu trebuie să învăţăm, pentru că lumea se află mereu în mişcare şi într-o dezvoltare permanentă şi nu există limite ale cunoaşterii.

Elena Munteanu