O zi a durerii a adunat din nou comunitatea ştiinţifică pentru un ultim omagiu adus unuia dintre decanii de vârstă ai corpului academic – Constantin Popovici, al cărui trup neînsufleţit a fost depus în dimineaţa zilei la sediul Academiei de Ştiinţe a Moldovei.

Plecarea academicianului Constantin Popovici către o altă lume, în alte orizonturi este o grea pierdere pentru cei care l-au apreciat ca Om, care i-au apreciat măiestria creaţiei, pentru pledoaria Domniei sale pentru valori, dar şi pentru generozitatea cu care a promovat generaţii de tineri, drept pentru care şi-a câştigat în conştiinţa publică un loc aparte, pe care istoria şi cultura noastră cu siguranţă îl va păstra viu.

„Albul imaculat al primei zăpezi din dimineaţa zilei de 5 decembrie 2010 a sosit în chenar cernit”, a spus preşedintele Academiei de Ştiinţe a Moldovei, acad. Gheorghe Duca, în deschiderea mitingului de doliu. În cuvântul de adio, preşedintele AŞM a punctat unele dintre cele mai semnificative preocupări ale regretatului savant, menţionând că prin plecarea unei personalităţi precum acad. Constantin Popovici pe calea neîntoarcerii, ştiinţa şi cultura naţională suferă o pierdere irecuperabilă, căci Domnia sa a fost un neobosit om de ştiinţă, un iscusit pedagog, un harnic literat, înzestrat de la natură cu măiestria slovelor, un distins promotor al prieteniei dintre popoarele conlocuitoare din Moldova, dar şi un om de o bunătate sufletească proverbială, cu credinţa ortodoxiei în suflet şi în inimă.

Preşedintele AŞM a ţinut să sublinieze că în cei 55 de ani de activitate ştiinţifică, acad. Constantin Popovici a publicat studii teoretice, monografii, articole ştiinţifice, fiind preocupat de cercetarea creaţiei lui Mihai Eminescu, de evoluţia relaţiilor literare româno-ruso-ucrainene, de relaţiile etno-culturale din Republica Moldova, iar cel mai mare cadou pe care l-a putut primi şi de care s-a bucurat nespus de mult a fost editarea, cu sprijinul Academiei şi al familiei, a operelor alese în 16 volume în anii 2009-2010 într-o impecabilă ţinută poligrafică.

„În lumea celor drepţi a plecat o personalitate notorie, o personalitatea care se va înscrie cu majuscule în istoria ştiinţei şi culturii naţionale”, a spus cu tristeţe dr.hab., prof. Aurelian Dănilă, directorul Institutului Patrimoniului Cultural al AŞM. Născut la Cernăuţi, tot acolo făcând liceul, ulterior, studiile universitare, dar şi doctoratul, Constantin Popovici, încă de pe atunci se impunea ca un filolog de înaltă speţă, un filolog care a contribuit într-o măsură greu de apreciat la dezvoltarea literaturii şi filologiei noastre, a specificat prof. Aurelian Dănilă.

Printre meritele deosebite ale regretatului savant, acad. Mihai Cimpoi a remarcat unul mare de tot şi anume - cel de a-l fi readus în circuitul de valori pe Eminescu, prin aceasta acad. Constantin Popovici lăsând urme deosebit de luminoase în ştiinţa şi cultura noastră. A făcut acest lucru într-un mare gol de cunoaştere a personalităţii şi operei lui Eminescu.

Fiind cunoscut faptul că acad. Popovici ştia multe limbi, criticul literar l-a numit „un liant”, care a construit poduri între cultura română, rusă şi ucraineană, a scris în aceste limbi, iar acolo unde apărea era o atmosferă distinsă, în care prima spiritul, gluma şi cântecul, având şi un dar muzical deosebit. Pentru aceasta, a specificat acad. Cimpoi, Constantin Popovici este ceea ce numim noi astăzi un intercultural, un om de cultură, pentru care universalitatea a fost un imperativ şi noi trebuie sa-l urmăm ca pe un model. Mihai Cimpoi a îndemnat să-i fim recunoscători pentru tot ce a făcut pentru toate generaţiile, personal purtându-i un respect profund pentru că i-a fost un îndrumător, un „naş ştiinţific”, fiind susţinut încă de la debut în cariera sa, dar şi în momentele grele.

Ex-preşedintele Republicii Moldova, Petru Lucinschi, care l-a cunoscut pe Constantin Popovici mai bine de 40 de ani a spus despre regretul academician că a fost „un om de excepţie”, ca om public manifestându-se drept un stabilizator în societate, fiind un om de mare echilibru.

În numele Ambasadei Ucrainei în Republica Moldova, un mesaj de adio a rostit E.S. Ambasadorul Serghei Pirojkov, academician, care a înmânat familiei regretatului Constantin Popovici, post-mortem Ordinul „Pentru Bărbăţie”, cu prilejul aniversării a 65-a a Victoriei asupra Germaniei fasciste, exprimând regretul că înalta distincţie a autorităţilor ucrainene nu i-a putut fi înmânată savantului fiind în viaţă. Diplomatul a expus intenţia organizării de către Ambasadă a prezentării celor 16 volume ale eminescologului, idee la care se convenise cu ceva timp înainte.

„Ne-a părăsit un om proeminent care pe parcursul mai multor decenii şi-a adus contribuţii de înaltă valoare la dezvoltarea ştiinţei, culturii şi vieţii spirituale ale societăţii noastre”, a spus acad. Alexandru Roşca, amintind că acad. Constantin Popovici a lăsat o moştenire spirituală inestimabilă, pe care urmează s-o valorificăm, s-o păstrăm şi s-o transmitem generaţiilor următoare, dat fiind că Domnia sa este un exemplu nu doar pentru contemporanii săi.

„Două calităţi în întreaga viaţă a căutat să împletească – poezia şi omenia, una fără de alta nu existau în sufletul foarte frumos, foarte deschis spre oameni, acolo unde încăpeau toţi - şi mai buni, şi mai puţin buni şi chiar neprietenii – la toţi le răspundea cu bine. Om rar într-un fel”, a spus îndurerat acad. Mihai Dolgan, critic literar. Cunoscându-l mai îndeaproape, a mărturisit că acad. Constantin Popovici muncea zi şi noapte fie la un studiu  monografic, fie la publicistică, fie la romane, încărcate fiind de epica naţională, punea în toate şi cuget, şi simţire, şi expresie. Era poet în toate, a remarcat Mihai Dolgan, iar după ce a citit o bună parte din cele 16 volume, a mărturisit că a rămas extaziat de forţa de expresie, de puterea de discernământ şi penetraţiunea estetică în textele Domniei sale.

Frumos nu doar la suflet, ci şi la cuget, la vorbă, Constantin Popovici încălzea sufletele când vorbea, dar mai ales sărea în ajutor primul, îşi aminteşte Mihai Dolgan, ştiind să facă bine, nu să numere binele, căci aşa fac marele spirite.

E foarte bine şi e foarte frumos când Omul se duce pe alte tărâmuri având convingerea lucrului îndeplinit nu doar bine, dar foarte bine, a spus pe final criticul literar, rugându-l pe bunul Dumnezeu să-l ducă pe academicianul Constantin Popovici nu numai în lumea celor drepţi, dar şi în lumea celor buni.

Eugenia Tofan,
Centrul Media al AŞM