Cuvânt de adio
 

Noi, deştepţii şi erudiţii de azi – cercetători, profesori universitari şi liceali, scriitori şi jurnalişti, specialişti din alte domenii ale ştiinţei şi culturii, dar care ne-am format ca atare în fosta RSS Moldovenească, îi datorăm enorm de mult regretatului academician Constantin Popovici: în primul rând, pentru fundamentala monografie „Eminescu. Viaţa şi opera”. Această lucrare, devenită carte de căpătâi pentru mai multe generaţii de intelectuali, a fost reeditată de şapte ori, inclusiv o dată în limba rusă. Un asemenea succes n-a cunoscut o altă lucrare ştiinţifică la noi. Tot de numele său ţine iniţierea ediţiei critice în mai multe volume a scrierilor lui Mihai Eminescu. Constantin Popovici l-a cunoscut pe Gheorghe Eminovici, ultimul descendent al neamului Eminescu, cu care a avut relaţii de prietenie, impresii reflectate în opera sa ştiinţifică.
În acest context, s-au exprimat mai mulţi oratori la mitingul de doliu de la Academia de Ştiinţe a Moldovei, care s-a întrunit marţi, pe 7 decembrie curent. Academicianul Mihai Cimpoi, cunoscut critic şi istoric literar, a menţionat că savantul C. Popovici a lăsat urme deosebit de luminoase în ştiinţa şi cultura naţională – l-a adus în circuitul de valori pe Eminescu. Lucrarea purta pecetea timpului, însă la temelia elaborării ei au fost surse ştiinţifice şi bibliografice din România şi din alte ţări, la care pe atunci noi nu aveam acces. Astfel, în circuitul ştiinţific din republică au intrat şi alţi eminescologi, a subliniat exegetul.
Cercetătorul Constantin Popovici, în opinia aceluiaşi vorbitor, a construit poduri între literaturile română, ucraineană, rusă, cunoştea aceste limbi la perfecţie, dar se descurca şi cu altele – franceza, germana. Pentru acest om universalitatea în creaţie a fost un imperativ şi noi trebuie să-l urmăm ca pe un model. Constantin Popovici mi-a fost naş ştiinţific, începând cu teza de licenţă şi terminând cu teza de doctor habilitat, a mărturisit în încheiere Mihai Cimpoi.
Un alt discurs emoţional la mitingul de doliu a fost cel rostit de academicianul Mihail Dolgan, pentru care Constantin Popovici a fost şi îndrumător, şi coleg de muncă, dar şi naş de cununie. „A fost un om deschis spre viaţă, iubitor de viaţă. Te încălzea-i, când vorbea-i cu el. Ce frumos este, când omul îşi îndeplineşte datoria cu vârf şi îndesat! Ne despărţim cu o mare durere de această personalitate marcantă a culturii noastre”.
Cu înalte consideraţiuni s-au referit la activitatea savantului şi omului Constantin Popovici acad. Gheorghe Duca, preşedintele AŞM şi moderator al manifestării de doliu, dr. hab. Aurelian Dănilă, directorul Institutului Patrimoniului Cultural, dr. hab. Petru Lucinschi, ex-preşedintele RM, Excelenţa Sa, Serghei Pirojkov, ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al Ucrainei în Republica Moldova, academicianul Alexandru Roşca, dr. Victor Cojuhari, discipolul savantului. În cele mărturisite de oamenii care l-au cunoscut şi l-au apreciat, s-a conturat profilul savantului Constantin Popovici, care a trăit o viaţă lungă pe segmentele a două secole, a trecut prin toate intemperiile istoriei noastre zbuciumate, a luptat contra fascismului în cel de al doilea Război Mondial, învrednicindu-se de numeroase distincţii militare, ca apoi să revină la munca paşnică de cercetător şi scriitor.
… Constantin Popovici s-a născut la 21 mai 1924 în satul Romancăuţi (astăzi regiunea Cernăuţi, Ucraina). A absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii de Stat din Cernăuţi (1947-1951) şi în continuare – doctorantura din cadrul ei. Activitatea de cercetare la Academia de Ştiinţe a Moldovei a început-o în anul 1955. De atunci şi până la ultima sa suflare a muncit în cadrul acestui for ştiinţific, pe care l-a servit cu toată dăruirea şi talentul său.
Doctor habilitat în filologie, profesor, academician al AŞM şi membru de onoare al Academiei de Ştiinţe a Şcolii Superioare din Ucraina, Doctor Honoris Cauza al Universităţii Naţionale din Cernăuţi, membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova şi a celei din Ucraina, acad. С. Popovici a contribuit substanţial la dezvoltarea ştiinţei academice şi la promovarea vieţii social-culturale din ţară.
Având o reală vocaţie de cercetător, o erudiţie renascentistă şi o nobilă modestie, la care s-au referit participanţii la miting, acad. С. Popovici lasă moştenire o bogată şi variată operă, însumând peste 500 de lucrări ştiinţifice şi artistice, inclusiv 60 de cărţi (monografii, culegeri tematice, schiţe, publicistică, 3 romane, albume). Unele din lucrările sale au fost ecranizate. O activitate ştiinţifică prodigioasă a desfăşurat în domeniul literaturii universale, unde s-a impus prin solide argumentări teoretice şi printr-un vibrant dialog intercultural. Ultimii ani de viaţă i-a consacrat elaborării unei colecţii complete a lucrărilor sale. Al 16-lea volum al operelor sale complete a ieşit de sub tipar cu doar câteva zile înainte de moartea savantului.
Constantin Popovici s-a manifestat şi ca un pasionat îndrumător al tinerilor savanţi, participând activ în procesul didactic la universităţile din Cernăuţi şi Chişinău, unde a pregătit numeroase cadre ştiinţifice de valoare. Astăzi mai mulţi cercetători, care au trecut prin „şcoala vieţii” academicianului Popovici, şi-au susţinut cu succes tezele ştiinţifice, devenind doctori, doctori habilitaţi, profesori.
Plecarea laboriosului academician dintre noi, Cavaler al „Ordinul Republicii”, a peste 40 de ordine şi medalii civile şi militare din 8 state (ex-URSS, R. Moldova, Rusia, Ucraina, România, Ungaria, Germania, Canada), este o grea pierdere pentru comunitatea academică, opera sa rămânând să dăinuie în ştiinţa şi spiritualitatea noastră.
 

Tatiana Rotaru

P.S.: Cuvântul de adio, consacrat acad. Constantin Popovici, a fost publicat în hebdomadarul „Literatura şi Arta”, nr. 49 de la 9 decembrie 2010.