Pe de altă parte, mulţi elevi detestă uniformele. Există însă şi copii care le poartă cu mândrie. Primii spun că uniforma îi descurajează în adoptarea unui stil vestimentar propriu, în conformitate cu gusturile, imaginaţia şi individualitatea fiecăruia. În plus, este depăşit cuvântul „obligatoriu”, în concepţia lor.

Pentru unii manageri şcolari, uniforma este văzută ca un semn de prestanţă socială, ea fiind, totodată, emblematică şi venind „să distingă” instituţia în cadrul căreia îşi face studiile un elev sau altul.

Deşi nu a existat o prevedere legală privind obligativitatea uniformelor şcolare, liceul „Mihai Eminescu”din oraşul Cimişlia a înaintat, încă anul trecut, Consiliului orăşenesc Cimişlia propunerea de a elabora şi adopta o ţinută şcolară obligatorie pentru elevii săi.

Unitate prin... identitate

„Considerăm că este important ca fiecare şcoală să aibă o identitate, prin existenţa unei uniforme specifice. Ne-am consultat şi am negociat cu părinţii şi elevii. Părinţii au îmbrăţişat ideea uniformelor, ne-au susţinut în totalitate. Chiar dacă au existat şi din acei care privesc uniforma şcolară ca o cheltuială în plus, care ar putea afecta bugetul familiei. În ceea ce priveşte elevii, cei mici vor uniformă, cei mari nu prea. Dar vor trebui să se conformeze regulamentului. Căci, vrem noi sau nu vrem, şcoala e o instituţie cu anumite norme şi reguli trebuie respectate”, a declarat Viorica Ghenciu, directoarea liceului teoretic „Mihai Eminescu” din Cimişlia.

Referindu-se la costul uniformei, directorul unităţii de învăţământ  menţionează că acesta nu va fi unul exagerat, apropiindu-se de cel al hainelor de pe piaţă, iar copiii care provin din familii defavorizate  vor fi ajutaţi să şi le achiziţioneze. Cu acordul comitetelor de părinţi, vor fi stabilite modelele.

Deşi iniţial a existat ideea de a elabora trei modele de uniforme, de culori diferite — pentru ciclul primar, gimnazial şi liceal, până la urmă, se pare că profesorii, părinţii şi elevii se vor opri asupra unui singur model clasic specific fiecărui liceu în parte.

 „Copiii trebuie învăţaţi de mici să poarte uniforme!”

Cei mai în măsură să insiste asupra vestimentaţiei-model ar fi, consideră părinţii, dascălii de la ciclul primar. Cu cât copiii sunt mai mici, cu atât este mai uşor să-i înveţi că uniforma şcolară este indispensabil legată de statutul unui elev. Cum ar fi anormal ca un elev să nu aibă ghiozdan, tot aşa e şi în ceea ce priveşte uniformă. Şi dacă poliţiştii, medicii, vânzătorii, lucrătorii unor instituţii specializate, companii poartă uniforme, fără a se plânge că sunt astfel lezaţi în drepturi, de ce nu ar purta, la rândul lor, şi elevii uniforme şcolare?

Eudochia Spânu, învăţătoare, afirmă: „Nu suntem nicidecum retrograzi, cu o mentalitate învechită. Dar, cu certitudine, îmbrăcaţi în uniforme, elevii sunt parcă mai adecvaţi situaţiei, mai disciplinaţi şi, de ce nu, mai frumoşi. Există o anumită ordine, etichetă. Deprinderea şi responsabilitatea pentru ţinuta şcolară trebuie să le fie cultivată copiilor din primii ani de şcoală nu numai de învăţători, dar în primul rând de părinţi. Prin insistenţa şi convingerea lor, prin responsabilitatea în faţa ţinutei zilnice a copiilor lor, ei îi vor disciplina şi îi vor îndemna să fie conştienţi de faptul că merg la şcoală să înveţe şi trebuie să-şi onoreze, prin rezultate frumoase, instituţia din care fac parte”.

Ana Aramă, director adjunct al Liceului teoretic „Mihai Eminescu”, responsabilă de ciclul primar, salută şi ea ideea introducerii uniformelor şcolare obligatorii. „Astfel îi vom învăţa pe elevi să respecte şi să aprecieze eforturile părinţilor şi ale profesorilor, să păstreze şi să-şi îngrijească zilnic hainele cu care merg la şcoală. Copiii vor şti astfel că şcoala este locul unde trebuie să meargă curaţi, primeniţi ca la biserică, şi unde sunt sau nu permise anumite lucruri”.

Şi profesorii altor instituţii gândesc la fel. „Cred că uniforma este necesară. Elevii trebuie să fie îmbrăcaţi decent, nu să vină la şcoală cu o vestimentaţie excentrică, de club”, ne-a spus Neonila Aramă, profesoară la liceul „Ion Creangă” din oraş. Şi în cazul acestei instituţii profesorii sunt de acord cu faptul că o uniformă frumoasă ar putea fi emblema şcolii.

Nina Cojocaru, directoarea gimnaziului din satul Sagaidac, consideră că, deşi aparent, la sate, introducerea şi respectarea ţinutei şcolare ar fi mai problematică, din cauza nivelului scăzut de viaţă şi pentru că mulţi copii sunt rămaşi în grija bunicilor, a altor rude, încetul cu încetul, ea ar putea deveni  totuşi normă. „Susţin că iniţiativa legislativă este bună pentru că nu s-ar mai vedea astfel diferenţele sociale între copii la şcoală. Iar acelor părinţi care se tem că noua lege le va împovăra bugetul familiei, le pot spune că nu este tocmai aşa. Din contra, nu vor  mai fi frustraţi în legătură cu faptul că odrasla lor va arăta mai rău decât cea a concetăţenilor lor plecaţi peste hotare”.

Ce spun psihologii, părinţii şi elevii?

Nu numai cadrele didactice, dar şi unii psihologi consideră că uniforma îi poate face pe elevi mai concentraţi pe învăţătură şi mai prietenoşi unii cu alţii. „În ultima vreme, tot mai multe mame s-au  plâns că odraslele lor s-au simţit jenate din cauza vestimentaţiei. Acest lucru l-au confirmat înşişi copiii, spunând că se simt dezavantajaţi, inferiori şi chiar abuzaţi psihologic în legătură cu acest fapt... În special la vârsta lor, când nu ştiu să aprecieze valoarea, onestitatea, alte calităţi, hainele fac deosebirea. Uniformele nu le vor ştirbi din personalitate, ci îi vor ajuta să fie mai toleranţi în relaţiile cu cei din jur", este explicaţia psihologului şcolar Maria Cărăuşu.

Şi elevii cred că introducerea uniformelor va genera mai multă siguranţă în şcoală şi va elimina o parte din discriminările din considerente financiare. Bunăoară, Larisa Buţanu, elevă în clasa a XI-a a liceului teoretic „Ion Creangă”, este de părerea că uniformele sunt mai mult decât necesare. „Acest lucru ar disciplina şi responsabiliza elevii. Optez pentru varianta alb-negru, doar că modelele de la ciclul primar să se deosebească de cele introduse la ciclul liceal. Introducerea uniformei ar reduce discriminarea care există în şcoală. Unii încurcă adesea şcoala cu podiumul şi se întrec în adoptarea unor ţinute cât mai ieşite din comun, în loc să se gândească la însuşirea temelor şi la reuşita şcolară. Nu fiecare îşi poate permite sa defileze la liceu cu haine de ultimă oră, iată de ce e mai bine ca atenţia de la îmbrăcăminte să se îndrepte spre studii, care sunt mult mai importante”, relevă liceana.

În acest context, în numele părinţilor, vine să o susţină şi Oxana Grâu, mamă a două eleve, care poartă zi de zi uniforme de tipul celor care erau pe timpuri, cusute chiar de mâna ei: „Daca e sa vorbim ca fiecare copil are personalitate şi are dreptul de a se îmbrăca cum vrea, atunci poate s-o facă după lecţii sau, şi mai bine, după liceu, când merge la Universitate, atunci când creierul e deja copt. Iar la şcoală să poarte aceeaşi haină, aşa-numita uniformă şcolară, pentru a nu rămâne complexaţi copiii mai dezavantajaţi. Să se diferenţieze prin ştiinţa de carte, nu prin haine. Căci şcoala este un templu spiritual, nu un podium.”

Dorin Şalaru este unul dintre elevii care nu doresc să poarte uniformă. Liceanul spune că stilul vestimentaţiei îl defineşte şi îl ajută să se afirme în mediul şcolar.

„Uniforma şcolară îmi va îngrădi individualitatea şi libertatea de exprimare. Teamă mi-i că ţinuta „toţi ca unul” va inhiba şi mai mult creativitatea multor elevi, le va provoca disconfort, obligându-i să se conformeze cu stricteţe regulilor. În cele din urmă, simţind nevoia de a protesta, obligativitatea uniformei poate determina apariţia unor abateri disciplinare. Elevii ar putea simţi nevoia să se exprime în alte moduri pentru a arăta că sunt diferiţi sau pentru a-şi impresiona colegii”, consideră Dorin Şalaru.
Chiar dacă Guvernul urmează să decidă asupra introducerii uniformelor şcolare, între timp, unii manageri de licee s-au arătat deja dispuşi să-şi asume riscul şi responsabilitatea de a avea ţinute mai specifice. Acest lucru, speră ei, mizând pe susţinerea părinţilor, va spori prestigiul instituţiei, disciplina şcolară şi calitatea educaţiei. În ultimă instanţă, va face astfel ca o bună parte din elevi să se poată duce liniştiţi la şcoală, fără a simţi diferenţa dintre veniturile părinţilor lor.

Luminiţa Netedu

Sursa: http://gazetadesud.md