“Non idem est sed duo discunt idem” (“Nu e acelaşi lucru dacă doi spun acelaşi lucru”), afirmau predecesorii noştri latini. Mi-am amintit de acest dicton meditînd asupra condiţiei insului-creator, asupra destinului cercetătorului contemporan. Într-o lume în care se invocă calitatea, inclusiv în domeniul cercetării, omul de ştiinţă, aflat, în primul rînd, sub presiunea nevoilor realităţii economice şi sociale, trebuie să adere la cerinţele contemporane, iar calitatea eforturilor sale participative se manifestă prin însăşi personalitatea dînsului, prin dăruire şi talent. Iată de ce trebuie să ne bucure valorile autohtone, este necesar să trăim acest sentiment ori de cîte ori apare un nou talent, întrucît el aparţine acestui pămînt, acestui neam. Am citit undeva o frază şi, pentru că se potriveşte celor spuse mai sus, o reproduc: “Nu ţara este a noastră, ci noi sîntem ai ţării…”. Ferice de pămîntul care naşte talente! Înseamnă că are viitor.

Sînt gînduri care m-au învăluit atunci cînd mi-am zis să scriu cîteva rînduri despre academicianul Gheorghe Duca. Palmaresul activităţilor sale în sfera ştiinţei şi a inovării sînt cunoscute. Este fondatorul şcolii ştiinţifice “Chimia ecologică”, a dezvoltat teoria fenomenului redox în mediul ambiant, a contribuit la elucidarea mecanismelor de oxidare şi reducere a componentelor în procesul de formare a calităţii sistemelor acvatice, precum şi a produselor oenologice. A elaborat tehnologii de tratare fizico-chimică şi biochimică a apelor reziduale, de valorificare a deşeurilor, de obţinere a substanţelor medicale, cosmetice, de micşorare a noxelor din atmosferă. A realizat metode de estimare a riscului chimic în apariţia cancerului pulmonar şi gastrointestinal. A descoperit procedee noi de obţinere a substanţelor biologic active. A conceput auditul ecologic, educaţia ecologică. Este autorul a peste o mie de lucrări ştiinţifice, inclusiv a circa 70 de monografii şi manuale, apărute atît în Republica Moldova, cît şi peste hotarele ei, este membru titular şi membru de onoare al multor Academii din lume, precum şi deţinător al titlului onorific de Doctor Honoris Causa al multor instituţii ştiinţifice şi universităţi din ţară şi de peste hotare, este deţinătorul a zeci şi zeci de brevete de invenţie, al unui număr impunător de premii, medalii de aur şi de argint în cadrul Saloanelor internaţionale de inventică de la Bruxelles, Geneva, Budapesta, Iaşi, Moscova, Londra, Sofia, Beijing etc.

Evident că este o mare bogăţie să reuşeşti atîtea realizări, apreciate nu numai pe plan naţional, dar şi internaţional. Însă şi mai valoros este, în viziunea mea, harul ştiinţific, capacitatea de a intui adevărul ştiinţific, lipsa căruia de cele mai multe ori duce la situaţii de incertitudine şi lipsă de discernămînt în soluţionarea multiplelor probleme cu care se confruntă societăţile contemporane. Iată de ce aş evidenţia în mod special calitatea de bun manager a domnului Gheorghe Duca, talentul lui de organizator priceput al sferei de cercetare şi inovare. Este un domeniu dificil şi specific, întrucît aici au pondere atît resursele materiale şi financiare, cît şi potenţialul intelectual, factorul uman. Cercetătorul de astăzi nu mai este cel de odinioară, un Thomas Edison, bunăoară, izolat în laboratorul său de invenţii, care n-a fost altceva decît o încăpere scundă, cu o masă de lemn şi cîteva scaune, stăpînul lor fiind preocupat de conceperea becului. Cercetătorul de astăzi activează în cadrul unor colective de cercetare, al unor instituţii academice sau ştiinţifice ce se supun, în special, raportării la realitate, subordonării intereselor societăţii. În ultimele decenii au crescut enorm cheltuielile pentru cercetare, concomitent, a sporit şi numărul cercetătorilor antrenaţi în diferite sfere ale ştiinţei şi inovaţiei. Pentru Republica Moldova, în virtutea potenţialului economic modest de care dispune, acest imperativ a generat multiple probleme, unele dintre care aproape că irezolvabile. Ba mai mult ca atît, aş mai invoca o situaţie nu tocmai favorabilă pentru noi. Ajunsă la început de secol XXI, ştiinţa nu mai “încape” între hotarele unor ţări aparte, anumite ramuri ale ei nu se mai dezvoltă doar într-o singură ţară. Ştiinţa s-a globalizat, prin proiecte internaţionale de cercetare, prin difuzarea rapidă a rezultatelor cercetării ştiinţifice, prin migraţia oamenilor de ştiinţă. Este şi aceasta o provocare în faţa ştiinţei din Republica Moldova şi trebuie să recunoaştem că forul nostru ştiinţific suprem s-a manifestat activ în acest plan, identificînd nu numai soluţii, dar şi propunînd proiecte de dezvoltare economică, politică, socială şi culturală. Graţie eforturilor depuse de preşedintele AŞM Gheorghe Duca, activităţii sale în structurile guvernamentale, cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică şi-au cîştigat locul binemeritat, devenind principalele pîrghii creatoare şi generatoare de progres economic şi social. Dar nu numai sectorul de producţie, ci şi sfera politicului, instituţiile puterii beneficiază de elaborări ale instituţiilor academice pentru luarea de decizii operative şi strategice.

O problemă actuală pentru Republica Moldova, ca de altfel şi pentru multe alte ţări din spaţiul postsovietic, este cea a pregătirii şi formării cadrelor tinere de cercetători. Despre problema migraţiei oamenilor de ştiinţă am amintit deja, este o realitate care poate să placă sau să nu placă cuiva. “Locurile vacante” însă trebuie să le ocupe reprezentanţii generaţiilor tinere de investigatori. Tineretul de creaţie trebuie identificat şi instruit. Dacă odinioară această problemă se rezolva oarecum de la sine, întrucît majoritatea studenţilor sperau totuşi să se integreze în sfera de cercetare, astăzi tineretul studios este ghidat de alte valori, se orientează spre alte domenii de activitate, mai atractive, în viziunea lor, deoarece acestea le-ar asigura o existenţă mai confortabilă. Este şi aceasta o realitate, ce nu poate fi ignorată. Mai mult ca atît, cercetarea ştiinţifică este o activitate creativă, iar resursele umane ocupate în aceste activităţi trebuie formate continuu, dezvoltate şi motivate. În acest context, vreau să apreciez rolul de mare pedagog al academicianului Gheorghe Duca, activitatea didactică a căruia îmi este bine cunoscută încă din anii cînd am lucrat împeună în cadrul Universităţii de Stat din Moldova. Anume datorită eforturilor depuse de domnul Duca la Universitatea de Stat din Moldova a fost iniţiată instruirea şi pregătirea specialiştilor în chimia ecologică, au fost elaborate principiile metodologice şi ştiinţifice pentru specialitatea Chimia ecologică, ulterior utilizate şi în cadrul altor instituţii de învăţămînt superior.

Căile deschise de un savant de mare talent sînt urmate de discipolii săi, iar proiectele ştiinţifice sînt continuate şi extinse de generaţiile următoare de cercetători. Prin aceasta şi se manifestă notorietatea omului de ştiinţă, adică prin formarea unei noi generaţii de cercetători, prin faptul că talentul său prinde rădăcini adînci în viitor. Şi aici avem destul temei să apreciem generozitatea omului de ştiinţă Duca, sub îndrumarea căruia au fost pregătite şi susţinute aproape douăzeci de teze de doctor şi de doctor habilitat. Academicianul Gheorghe Duca este preşedinte al Consiliului ştiinţific pentru conferirea titlurilor ştiinţifice de doctor şi de doctor habilitat în chimie, este organizatorul şi animatorul mai multor conferinţe şi seminare internaţionale de mare anvergură şi răsunet, ce au avut ca obiect de dezbatere chimia ecologică.

Domnul Duca are un palmares demn de invidiat de realizări pe multiple planuri. Sînt sigur că şi de acum încolo activitatea multilaterală a Preşedintelui Academiei de Ştiinţe a Moldovei, a academicianului şi profesorului Gheorghe Duca va fi marcată de noi şi mari împliniri. Întru binele nostru. Întru binele ţării.

Academician
Gheorghe Rusnac

Sursa: http://saptamina.md/pub/2012/02/omul-care-este-al-tarii.html