Începând cu 1 ianuarie 2012 Republica Moldova a devenit membru asociat al celui de-al Şaptelea Program Cadru (PC7) al Comunităţii Europene pentru cercetare, dezvoltare tehnologică şi activităţi demonstrative (2007-2013). R.Moldova este prima ţară a Parteneriatului Estic care se asociază la program (şi a 14 ţară asociată), iar PC7 este primul program al UE pentru care obţinem posibilitatea de a participa cu drepturi depline. Acest lucru a fost posibil datorită acţiunilor întreprinse de către Academia de Ştiinţe a Moldovei, dar şi a conjuncturii externe favorabile acţiunilor de integrare europeană a Republicii Moldova.
Aderarea la o structură paneuropeană este importantă în sine, dar pentru a ne da seama ce impact poate avea evenimentul pentru comunitatea ştiinţifică să vedem ce reprezintă programul european. PC7 este principalul instrument pentru cooperarea ştiinţifică la nivel european, având un buget de peste 50 miliarde Euro. PC7 îşi propune să contribuie la dezvoltarea economiei şi societăţii bazate pe cunoaştere prin consolidarea Spaţiului European de Cercetare. Dezvoltarea cooperării europene are loc pe direcţii strategice, printre care dezvoltarea societăţii informaţionale, biotehnologia şi genomica, nanotehnologia şi noile materiale, cosmosul, securitatea etc. Din punct de vedere organizaţional programul are 8 direcţii de cooperare, inclusiv crearea centrelor de excelenţă, lansarea iniţiativelor tehnologice, stimularea cercetărilor fundamentale, dezvoltarea infrastructurii de cercetare. În PC7 accentul se pune pe atragerea mai activă a sectorului antreprenorial în cercetare-dezvoltare, astfel că se iau în consideraţie necesităţile acestuia. Spre deosebire de R.Moldova, unde este finanţată doar cercetarea din institute de cercetare şi universităţi, participarea la PC7 este deschisă şi corporaţiilor multinaţionale, IMM-urilor, organelor administraţiei publice şi persoanelor fizice. Totodată, trebuie menţionat faptul că finanţarea din PC7 reprezintă doar circa 5% din cheltuielile publice ale statelor europene pentru cercetare-dezvoltare.
Asocierea la program permite cercetătorilor, instituţiilor şi companiilor din R.Moldova să coopereze şi să concureze pentru fonduri în aceleaşi condiţii ca şi statele UE, să intre în diferite reţele europene, să iniţieze proiecte europene şi să le înainteze pentru finanţare la diferite subprograme, să aibă reprezentanţi în comitetele de administrare şi grupurile de lucru etc. În schimb, R.Moldova va plăti o contribuţie financiară în bugetul PC7 (pentru anii 2012-2013), calculat în funcţie de PIB. Datorită sprijinului de care se bucură în prezent R.Moldova, partenerii europeni au redus cu 80% suma contribuţiei, astfel încât vom plăti doar circa 250 mii Euro.
Cu toate aceste avantaje, dacă privim lucrurile în mod realist, constatăm că puţine echipe de cercetare din R.Moldova vor fi capabile să participe în proiecte ştiinţifice de performanţă. Rezultatele din precedentul program, PC6, arată că din totalul proiectelor la care au participat organizaţiile de la noi, mai puţin de 1/3 au fost proiecte de cercetare, restul fiind de acţiuni de cooperare, promovare, mobilitate etc. Este posibil şi noi să avem aceleaşi probleme pe viitor ca şi ţările Europei de est în primii ani de integrare, inclusiv să nu reuşim să returnăm contribuţia financiară prin proiectele câştigate. De aceea, un program la scară mai mică şi mai competitiv ar fi necesar pentru consolidarea şi dezvoltarea capacităţii de inovare în ţară şi pentru a conecta sistemul naţional la comunitatea de cercetare europeană, program care ar trebui negociat cu factorii de decizie europeni. Programul european INTAS, care a susţinut până în 2010 proiecte multinaţionale de cercetare şi mobilitatea cercetătorilor din CSI, la o scară mai mică, încă nu poate fi substituit complet.
Dacă beneficiile rapide şi directe, exprimate prin volumul finanţării cercetătorilor moldoveni din fondurile europene, ar putea să fie modeste, cele mai puţin cuantificabile şi cu urmări pe termen lung s-ar putea constitui într-un avantaj strategic pentru sistemul naţional de cercetare-dezvoltare, dacă vor fi gestionate inteligent. Mă refer în primul rând la posibilitatea obţinerii de noi cunoştinţe în domeniul organizării şi evaluării activităţilor ştiinţifice, comercializării rezultatelor acestora, acces la infrastructura performantă de cercetare, beneficierea de expertiză în domeniile în care nu dispunem de o masă critică, mobilitatea cercetătorilor. Toate acestea pot conduce la o schimbare de mentalitate şi, ca şi consecinţă, schimbarea stilurilor de management şi a modurilor de lucru, adică a culturii corporative, inclusiv prin utilizarea aceloraşi mecanisme, susţinerea cercetătorilor recunoscuţi internaţional etc. Acest lucru este posibil şi din considerentele că, participareala PC7 nu este individuală, ci este condiţionată de realizarea unui consorţiu format din mai multe ţări, care să fie coordonat de o instituţie aparţinând spaţiului european. Consider că utilizarea PC7 ca un instrument strategic şi proactiv în managementul cercetării-dezvoltării ar îmbunătăţi raiting-ul internaţional al sistemului naţional de cercetare-dezvoltare, l-ar face mai eficient, cu un aport mai semnificativ în economia naţională.
Dar, vom putea oare să profităm de această şansă şi să europenizăm ştiinţa din Republica Moldova?
Dr. Gheorghe Cuciureanu
Sursa: http://vox.publika.md |
