De la bun început trebuie să mărturisesc faptul că îl cunosc de un car de ani pe Dumitru Batîr, doctor habilitat în chimie, profesor universitar, laureat al Premiului de Stat, un împătimit om al ştiinţei, un homo bonus în adevăratul sens al cuvântului, pornit pe drumul chimiei acum mai mult de jumătate de secol de pe meleagurile unui sat de răzeşi şi ajuns pana la urma un mare şi fericit slujitor al Cărţii. Aş putea spune că Dumnealui a fost şi este însoţitorul destinului meu, pe toată perioada formării şi afirmării mele pe tărâm ştiinţific, didactic, cultural şi public, fiindu-mi mereu în preajmă, şi la bine şi la rău, oferindu-mi mărinimia şi competenţa, tactul şi cumsecădenia lui.

Profesorul universitar şi colegul meu drag mai zicea cîndva că şi Dumnealui a avut mare noroc în viaţă, pentru că la primii săi paşi în ştiinţă s-a bucurat de îndrumarea unor personalităţi de talia lui Antonie Ablov, Eugeniu Nirca ş. a. Norocul este ca o floare, zice Dumitru Batîr, o floare care răsare şi înfloreşte doar în urma unor strădanii permanente de muncă. Şi el a ştiut să facă acest efort zilnic, găsindu-şi împlinirea în cel mai prestigios domeniu de activitate – în ştiinţă.

Dumitru Batîr face parte dintr-o generaţie dramatică din primii ani de după cel de-al Doilea Război Mondial, căreia I-a revenit sarcina de a suplini lipsa, de a umple un vid care s-a creat prin dispariţia năprasnică a unei întregi pături de intelectuali basarabeni, plecaţi în lumea largă căzuţi pradă unui regim despotic. Această generaţie a lui nu numai că a păstrat cinstea şi onoarea înaintaşilor, dar le-a adăugat noi valenţe, câştigându-şi un renume binemeritat în societate prin studiile de pionierat în chimie, imprimând prestigiu şi autoritate acestei ştiinţe.
Care ipostază de creativitate predomină la doctorul habilitat, profesorul universitar Dumitru Batîr: cea de Om de ştiinţă, cea de pedagog sau cea de cronicar? Indiscutabil, triplele virtuţi îi sunt caracteristice, armonizîndu-se în modul cel mai reuşit.

Profesorul universitar Dumitru Batîr crede cu toată fiinţa lui în muncă. Munca a fost şi este raţiunea existenţei lui. O viaţă de om preschimbată în muncă. Pentru el munca creatoare este o binecuvântare, care dă sens vieţii, iar omului tărie, frumuseţe şi nobleţe. Munca mai este şi cea mai bună metodă de luptă cu disperarea, munca este şi o artă. Numai munca creatoare, acest fenomen social şi moral, asigură progresul, oferă omului suprema fericire, prelungindu-i existenţa după moarte, pentru că o viaţă de om nu se topeşte cu totul în ieri, ea trebuie să devină un simbol pentru ziua de mâine. Dumnezeu a avut grijă să presoare roua inspiraţiei peste minţile celor trudnici cu adevărat. Laboratorul în care Dumitru Batîr munceşte din zori până în noapte poate fi asemuit cu apele unui râu năvalnic, cu un debit incomensurabil de cunoştinţe care potoleşte setea de frumos a unor fiinţe tinere şi dornice de afirmare.

Dumitru Batîr crede în Dumnezeu, mereu întorcându-se şi apelând la postulatele din Sfânta Scriptură, cartea pe care o citeşte în permanenţă, cartea care 1-a învăţat bunătatea, răbdarea şi preţuirea aproapelui. Profesorul nu osteneşte să ne amintească pretutindeni unele fragmente pline de învăţăminte precum: „Iată, voi aţi uneltit asupra mea rele, dar Dumnezeu le-a întors în bine" sau „Iubiţi vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc". Fără îndoială, gândul lui Dumitru Batîr este să ne facă mai buni decât suntem, mai înţelegători etc.

Dumitru Batîr crede cu toată sinceritatea în bunătatea omenească. I s-a întâmplat să treacă prin diferite încercări ale vieţii, încercări vitrege provocate de diferite progenituri, atacuri agresive, imorale, marginalizări, a trăit şi timpul scrisorilor anonime şi al „listelor negre", dar nu a cedat, nu a admis umilirea, a făcut dovada unui caracter îndârjit. îndrăgostit de viaţa rurală, el elogiază bătrânul şi eternul sat al lui Dumnezeu. Multitudinea aducerilor-aminte împreună vor constitui, cred, o nesecată sursă de cunoaştere a originilor noastre, a istoriei noastre. Cu multă înţelepciune şi îndemn creştinesc autorul sfătuieşte să urmăm spusele Sfintei Scripturi: „Povestiţi-le feciorilor voştri, iar ei feciorilor lor, iar aceia neamului care va veni după ei" (Ioil 1: 3).

Dumitru Batîr crede în viitor. Felul lui de a cugeta, a cerceta şi a descoperi lucrurile seamănă foarte mult cu acela al profesorilor Antonie Ablov, Petru Spacu, Costin Neniţescu, Iurie Lealikov, Gheorghe Lazurievski, Nicolai Javoronkpv, Iurie Zolotov etc. Lucrând alături de ei, colaborând cu ei, făcând schimb de păreri, a adunat cu migală învăţăminte, experienţă şi înţelepciune, pe care le împărtăşeşte cu multă dăruire celor mai tineri, acordându-le încrederea în capacităţile şi posibilităţile lor, adică o şansă de afirmare şi făurire a faptelor de mâine.

Dumitru Batîr crede în trecut. în trecutul unei experienţe milenare, în fapta şi suferinţa celor care s-au sacrificat în numele unei idei, a unui ideal, a unei cauze. Calitate mult prea rară în zilele noastre. Crezul lui este prosperarea, care nu se poate produce fără o cunoaştere temeinică a trecutului, a zestrei moştenite de la predecesori. Cunoaşterea trecutului este pârghia care poate transforma binele în mai bine. Neuitarea este temeiul veşniciei noastre, ea poate identifica şi restabili punţile dintre generaţii în nesfârşitul maraton al vieţii. în acest sens profesorul Dumitru Batîr are ce spune şi o spune cu multă sinceritate, har şi inspiraţie dumnezeiască, cu multă bunătate şi nepărtinire, aşa cum i se cuvine unui veritabil cronicar al timpurilor pe care le-a trăit şi le trăieşte cu toate fibrele fiinţei lui, pe măsura intensităţii şi dramatismului acestor timpuri.

În sfârşit, Dumitru Batîr crede în forţa magică invincibilă a Conştiinţei Naţionale care este esenţa harului omenesc, conştiinţa de sine şi a propriei identităţi. Prin conştiinţă se afirmă adevărul de viaţă şi binele omenesc. Conştiinţa Naţională este pulsul gândirii şi raţiunii noastre, ea este şuvoiul de lumină cel mai preţios, fie şi fragil uneori, în această lume a haosului şi degradării morale - zice protagonistul, privind din interior tot ce-a fost odată Dumnealui, ce este, ce va rămâne peste ani, poate .

Astăzi apar mai multe cărţi care încearcă să surprindă evoluţia vieţii noastre, inclusiv a celei ştiinţifice. Timpul le va preţui pe toate, ţinând seama de doza de adevăr şi sinceritate care se conţine în aceste rememorări. Dumitru Batîr ocupă un loc aparte printre caligrafii, plăsmuitorii de istorie a diferitor domenii ale ştiinţei, propunându-ne o veritabilă cronică a evoluţiei domeniului chimiei, de care deocamdată nu a avut parte alt domeniu. Vă veţi convinge parcurgând cu răbdare cartea lui Neliniştea memoriei, care se distinge prin capacitatea de evocare a faptului de istorie, prin caracterul obiectiv al celor relatate, prin tonalitatea afectivă acceptată de autor, prin măiestria de narator şi puterea de sugestie a protagonistului etc. Citind-o cu atenţie şi înţelegere, vă veţi pomeni în faţa unui tablou integru al dezvoltării domeniului chimiei pe parcursul a mai bine de 50 de ani pe meleagurile noastre. O altă carte a lui, Anotimpul mărturisirilor, conturează în paginile ei imaginea adevărată a personalităţii profesorului universitar Dumitru Batîr. Această imagine se desprinde din mărturisirea de credinţă despre o viaţă de om aşa cum a fost ea sau spovedanie cum îi place foarte mult colegului nostru să-i spună. Dar şi din impresionanta bibliografie care urmează în partea a doua a cărţii: titluri de cărţi de autor, articole, studii, conferinţe, diverse publicaţii cu o tot atât de diversă tematică etc. Toate întregesc personalitatea de gânditor şi creator al unui om care nu prejetă să-şi înşiruie viaţa pe hârtie cu gândul la dăinuire şi ecou peste timp. Strădania aceasta a profesorului universitar Dumitru Batîr este mai mult decât merituoasă.

Dacă e să-i conturăm un profil succint referindu-ne la nişte date concrete de biografie, trebuie să spunem că activitatea lui este neîntrerupt legată de Institutul de Chimie al Academiei, din ziua fondării acestuia (1959). Parcurge cu multă onestitate şi consacrare ipostazele de cercetător ştiinţific superior, secretar ştiinţific, director adjunct pentru ştiinţă, şef al Laboratorului de Chimie Bioanorganică. Concomitent activează şi în calitate de profesor universitar ţinând prelegeri de chimie anorganică, chimie organică, precum şi cursuri speciale iniţiate de el: Ecochimie şi Ecotehnologie Biocoordinativă, Bazele Metodologice ale Ştiinţelor Naturii şi ale Vieţii etc. A avut parte de multe nedreptăţi în viaţa academică, dar dragostea de muncă, însoţită de competenţă şi rigoare, l-au ajutat să ajungă la cifra impresionată de 1000 de publicaţii, inclusiv 20 de cărţi şi 20 de brevete de invenţie cu aplicare practică. Are şi învăţăcei: 9 doctori şi doctori habilitaţi în chimie, care activează în învăţământ, cercetare şi producţie, continuând tradiţiile Şcolii ştiinţifice de Chimie şi Ecochimie Biocoodinativă inaugurată de ei Dumnealui. Nu se poate să nu pomenim aici multitudinea de articole analitice, schiţele, eseurile, medalioanele, crochiurile Domniei Sale, care au pus în valoare calităţile Dumnealui de publicist, profesor, îndrumător al tinerilor, cercetător modern, animator veritabil al vieţii ştiinţifice şi culturale, adăugând noi dimensiuni personalităţii sale.

Autoritatea câştigată prin muncă onestă şi dăruire de sine, atitudinea civilizată, corectă şi binevoitoare, nobleţea şi mărinimia sufletească au făcut din Dumitru Batîr ceea ce se cheamă un Om integru, profund marcat de modul de manifestare a valorilor umane. Pe drept cuvânt, Dumnealui poate fi considerat un model al profesorului universitar de facultate, date fiind cărturăria lui, dorinţa de comunicare şi modestia, respectul pentru spiritul tânăr şi neliniştit. Dumnealui este un veritabil generator de înţelepciune şi lumină sufletească, un fin preţuitor şi un sigur îndrumător de faptă bună, aşa cum îi stă bine unui savant patriot şi unui pedagog crescut în spiritul moralei creştine şi a cugetării filosofice.

Acad. Gheorghe Duca,
Președinte al Academiei de Științe a Moldovei

Acad. Teodor Furdui,
Prim-vice preşedinte al Academiei de Ştiinţe a Moldovei