La nici o lună de la trecerea la cele veşnice a acad. Andrei Andrieş, inima intelectualităţii moldave este iarăşi plină de durere. Comunitatea academică şi universitară deplânge zilele acestea plecarea în eternitate a unei personalităţi ştiinţifice de marcă, a unui distins savant în domeniul fiziologiei umane, academicianul Boris Melnic.

Personalităţi, savanţi, oameni de cultură, studenţi, cei care l-au cunoscut, iubit, respectat, au avut fericirea să-i asculte prelegerile sau povaţa la orele de curs, laborator, au mers alături de el în viaţă sau, pur şi simplu, s-au întâlnit şi au discutat au venit să-şi ia rămas bun de la regretatul academician Boris Melnic în ziua de 30 aprilie, de la Universitatea de Stat din Moldova, instituţie la cârma căreia a stat aproape două decenii.

„S-a stins lumânarea unei vieţi trăite pentru societate, pentru binele ei. A plecat din viaţă savantul, a plecat din viaţă rectorul rectorilor Universităţii de Stat din Moldova, a plecat din viaţă Omul, care se bucura de un respect deosebit din partea comunităţii universitare şi a studenţilor”, a menţionat la mitingul de doliu dr.hab., prof. Mihai Revenco, prorectorul USM, remarcând că în memoria universitarilor, dar şi a tuturor celor care l-au cunoscut, acad. Boris Melnic va rămâne drept „întruchiparea înţelepciunii omului de la ţară, cu educaţia rafinată a celui din spaţiu urban, asociaţie care a creat un chip irepetabil în pleiada intelectualilor din Republica Moldova”.

„E trist în Academie şi în universităţi, pentru că ne-a părăsit un Om cu multă cumsecădenie. E un exemplu de comportament, de cunoaştere, de organizare”, a menţionat în cuvântul său de adio preşedintele AŞM, acad. Gheorghe Duca, pentru care, timp de patru decenii, acad. Boris Melnic a fost un bun coleg şi un mare prieten. Exprimând tristeţea prea mare şi prea multă a comunităţii ştiinţifice pentru această irecuperabilă pierdere, preşedintele AŞM i-a profilat personalitatea complexă a regretatului academician, subliniind vocaţia unui iscusit pedagog, unui distins savant, unui exponent al culturii naţionale, fără a eclipsa calităţile morale şi nobile ale Omului cu suflet mare Boris Melnic, unde s-au regăsit înţelepciunea, verticalitatea, echilibrul, dragostea de oameni. „Acum când suntem într-o vâltoare şi într-o stare de permanente schimbări, avem nevoie de experienţa acad. Boris Melnic”, a menţionat preşedintele ASM, subliniind că timp de 18 ani, perioadă deloc uşoară, când se afla la timona Universităţii de Stat, Boris Melnic a promovat tacit, dar consecvent atât valorile naţionale, cât şi moldovenii, fiind trimişi la învăţătură, pentru a organiza şcoli ştiinţifice, a ridica prestigiul şi imaginea USM. „Pentru aceasta îi mulţumesc şi mă închin”, a spus îndurerat acad. Gheorghe Duca.

Sincere condoleanţe tuturor celor care l-au cunoscut şi apreciat pe acad. Boris Melnic a exprimat dr.hab. Aurelia Crivoi, şef Catedră biologie umană, unul din cei 34 de discipoli ai regretatului academician. „A apreciat la justa valoare fiecare student, specialist, indiferent de postul pe care îl ocupa, în fiecare din noi el vedea o personalitate şi numai discuţia cu acest măreţ, brav Om al neamului îţi insufla noi puteri”, a subliniat discipolul, mărturisind că pentru cei care au avut onoarea să activeze sub îndrumarea sa, Boris Melnic rămâne a fi un model de cumsecădenie şi de onestitate. Aşa oameni nu mor, a spus cu încredere discipolul, ei sunt veşnic vii în amintirea acelor mii de absolvenţi care şi astăzi si pe viitor vor folosi în activitatea lor ideile iubitului dascăl, lăsate în cele peste 650 de lucrări ştiinţifice şi manuale.

„A plecat un om al omeniei, o personalitate, un academician, un rector, pe care, pe bună dreptate, comunitatea universitară l-a desemnat rector al rectorilor USM”, avea să remarce prof. Gheorghe Ciocanu, rector USM. Împărtăşind tristeţea şi durerea celor prezenţi la mitingul de adio, rectorul a subliniat că universitatea apreciază înalt contribuţia şi meritele personale ale regretatului academician în dezvoltarea instituţiei, drept mărturie fiind faptul că acad. Boris Melnic este „primul şi unicul rector emerit al USM”.

„Acad. Boris Melnic face parte din prima generaţie de intelectuali ai Republicii Moldova”, a menţionat acad. Gheorghe Rusnac, pentru care rezultatele muncii celor 18 ani petrecuţi de rectorul Boris Melnic la cârma Universităţii de Stat din Moldova au rămas ca o crestomaţie, ca o carte de căpătâi pentru el, care a venit mai târziu în fruntea instituţiei, preluând moştenirea universitară.

Deşi activitatea sa acad. Boris Melnic si-a desfăşurat-o preponderent la Chişinău, el niciodată n-a uitat de baştină, de satul în care s-a născut. A avut întotdeauna grijă de consăteni şi îi vizita permanent. În acele clipe, când vorbea doar sufletul, când plângea universitatea, plângea şi satul academicianului Boris Melnic. O mărturie a recunoştinţei faţă de tot ce a fost regretatul academician, a exprimat, în numele consătenilor Ana Bondarenco, profesor universitar la USM, remarcând cu tristeţe nedescrisă plecarea în lumea spiritualului, a divinului a consăteanului iubit şi respectat. „Petrecem pe ultimul drum personalitatea marcantă a ştiinţei naţionale. Satul se identifică cu numele Dumneavoastră”, a spus printre lacrimi Ana Bondarenco, drept mărturie a consideraţiunii pe care o are satul pentru academician, în sat fiind fondat Muzeul de unicat al Omului Boris Melnic.

Un pumn de ţărână de la baştină, lacrimile bricenenilor şi un cuvânt de adio a adus Eugen Berliba, un alt consătean, care a mărturisit că acad. Boris Melnic a fost pornit pe verticală cu înţelepciunea omului de la ţară şi îndrumarea sătenilor. Consăteanul, care cunoaşte îndeaproape moştenirea ştiinţifică a academicianului, a amintit şi un gest de mare demnitate din perioada anilor deşteptării naţionale, când l-a văzut personal stând în genunchi în Piaţa Marii Adunări Naţionale, rugându-se pentru prosperarea acestui neam. De fiecare dată venind la Chişinău avea obiceiul de ai aduce lui Boris Efimovici un măr din grădina părintească, o prăsadă. Astăzi i-a adus o punguliţă cu pământ din grădina Domniei sale, ca să-i fie mai aproape pământul de la baştină, pe care l-a călcat şi pe care a crescut şi în care deja îşi va găsi odihna de veci.

Şi pentru că a trăit în lumină, toţi s-au rugat de bunul Dumnezeu să-i dea lumină şi acolo sus, în lumea celor sfinte.

Eugenia Tofan,
Centrul Media al AŞM