Cu Ion Vatamanu am făcut cunoştinţă prima dată în luna august 1974 în incinta Institutului de Chimie al AŞM. Întâlnirea s-a produs pe culoarul etajului 2 al blocului de chimie al Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova în preajma biroului de audienţă al directorului Institutului de Chimie al AŞM, al reputatului savant Antonie Ablov. Eu stăteam la „coadă”, încercând să intru în audienţă, pentru a fi reangajat în institut după expirarea termenului obligatoriu al serviciului militar, iar dl Ion Vatamanu venea cu nişte probleme de serviciu, fiind şef de laborator.

Academicianul Antonie Ablov obişnuia să discute amănunţit cu toţi angajaţii institutului. Din acest motiv, lumea aştepta ore întregi până îi venea rândul să intre. În această perioadă de aşteptare am şi făcut un schimb valoros de informaţie cu Ion Vatamanu privind cele mai diverse domenii de activitate. Din start, am constatat că e un om deştept, curajos, profund şi cu un deosebit simţ al umorului. Când aproape să intre în biroul academicianului Antonie Ablov, dlui îmi spune: „Măi Tudore, dacă mă mai pedepseşte şi de data aceasta, să ştii că o să-l pedepsesc şi eu, dar ceva mai târziu”. Fraza a fost spusă cu o mimică serioasă, dar în interior intuiai uşor o glumă poetică… Acesta era Ion Vatamanu – unul în text şi cu totul altul în subtext. Ca să-l înţelegi – trebuia să-l „guşti” şi cu mintea, şi cu sufletul. 

Citește mai departe....

Sursa: Literatura și Arta, nr. 18 (3479), 3 mai 2012, pag 8