De Ziua Sărbătorii Naţionale „Limba noastră cea Română”, la Academia de Ştiinţe a Moldovei a avut loc Şedinţa festivă, în cadrul căreia scriitorul, istoricul literar, membru de onoare al Academiei Române, Nicolae Dabija a susţinut prelegerea academică „Partea noastră de veşnicie – Limba Română”.

Şedinţa festivă, a făcut Sala Azurie a Academiei de Ştiinţe mult prea neîncăpătoare pentru elita intelectuală a ţării, care a asistat la o oră de înălţare spirituală, dar şi pentru toţi cei care, după cum avea să spună în impresionanta sa prelegere poetul Nicolae Dabija, după Sfânta Scriptură, au venit „să-şi spună rugăciunea în limba în care s-a născut”, adică în Limba Română.

Evenimentul i-a avut drept invitaţi pe E.S. Mircea Snegur, primul Preşedinte al Republicii Moldova, Chiril Lucinschi, preşedinte al Comisiei parlamentare, E.S. Marius Lazurcă, Ambasadorul României în Republica Moldova şi alţi şefi ai misiunilor diplomatice acreditate în Republica Moldova, rectorii instituţiilor de învăţământ superior din Republica Moldova, reprezentanţii uniunilor de creaţie şi asociaţilor profesionale din Republica Moldova, distinşi oameni de cultură.

„Pentru întreaga comunitate ştiinţifică Sărbătoarea Naţională „Limba Noastră cea Română” este un motiv de bucurie de mare izbândă”, a declarat în cuvântul său inaugural preşedintele AŞM, acad. Gheorghe Duca, sărbătoarea în sine fiind un indicator al faptului că Limba este o dimensiune importantă a identităţii unui popor alături de simboluri, trecutul istoric şi cultural. Preşedintele AŞM a menţionat că în această zi mai mult ca niciodată „suntem mai aproape de cuvânt, mai aproape de Limba Română”. Iar la cei care se întreabă dacă mai are rost să sărbătorim, preşedintele AŞM le-a răspuns fără ezitare că are rost şi asta pentru că, a comemora Sărbătoarea Limba Noastră cea Română an de an reprezintă curaj, înseamnă a ne redobândi identitatea, demnitatea naţională şi a da Limbii Noastre Române statutul ei firesc de limbă de stat. Academia de Ştiinţe, a subliniat acad. Gheorghe Duca, s-a văzut nevoită să combată teorii aberante şi să lupte cu cei care se încăpăţinează să inventeze o nouă limbă. Academia de Ştiinţe a Moldovei, încă în 1994, şi-a reiterat poziţia faţă de acest subiect şi a încercat „să îi lumineze pe toţi cu lumină dreaptă”, vorba lui Mateevici, afirmând că în Republica Moldova se utilizează limba română şi punctum, vorba lui Mihai Eminescu. „De ce atâta zgomot „patriotic”, stimaţi domni? Nu mai vorbiţi despre Limba Română  pur şi simplu, vorbiţi-o!”, a îndemnat preşedintele AŞM.

Preşedintele Republicii Moldova, E.S. Nicolae Timofti a transmis un mesaj cu prilejul Sărbătorii „Limba Noastră cea Română”. Mesajul a fost prezentat în cadrul manifestării publice de consilierul prezidenţial Mihai Şleahtiţchi. În el se menţionează, între altele, că „în istoria neamului nostru, ziua de 31 august reprezintă un moment important în procesul de recuperare nu doar a independenţei, ci şi a identităţii noastre naţionale. A omagia o limbă nu înseamnă doar a depune flori la monumentele înaintaşilor, a organiza diferite manifestări culturale”. Pornind de la această premisă, Preşedintele Republicii Moldova consideră că evenimentul redă atât un prilej de bucurie, cât şi un prilej de meditare, de analiză. „Trebuie să conştientizăm că pentru o limbă este important ca ea să îşi realizeze toate funcţiile sociale, să fie acceptată şi aplicată în toate sferele de activitate”. Preşedintele Republicii Moldova a adresat tuturor celor prezenţi în sală felicitări cordiale cu prilejul acestei frumoase sărbători. Totodată, Nicolae Timofti a venit cu îndemnul de a o marca nu doar cu cuvinte frumoase rostite de la înaltele tribune, ci şi prin truda de zi cu zi care va face ca într-un viitor apropiat să constatăm un lucru firesc, mult aşteptat în Republica Moldova, şi anume ca Limba Română să fie cunoscută şi utilizată pe larg, ei revenindu-i statutul de limbă oficială vorbită oriunde şi de către toţi.

De la tribuna înaltului for ştiinţific, scriitorul Nicolae Dabija a susţinut tradiţionala prelegere intitulată „Partea noastră de veşnicie – Limba Română”, care a fost ascultată cu mari emoţii de către distinsul auditoriu. Discursul profund şi de mare angajament rostit de Nicolae Dabija a fost întrerupt în repetate rânduri de aplauzele îndelungi ale auditoriului. Conferinţa prezentată de la tribuna Academiei de Ştiinţe a însemnat un credo argumentat despre importanţa limbii în destinele neamului adresat generaţiilor care vor veni, un testament pentru urmaşi, alături de cele rostite de către marile personalităţi ale spiritualităţii româneşti, Grigore Vieru, Adrian Păunescu, Mihai Cimpoi etc. la ediţiile precedente ale Zilei Limbii Române. „Limba stă la fundamentul unei culturi, aşa cum credinţa stă la fundamentul unui sanctuar. Pe ea se clădesc valorile unui neam. Limba este întâia caracteristică a unui popor. Sufletul lui. Limba este poporul. Poporul este limba. Limba e locul unde un vorbitor e toţi vorbitorii. Totalitatea vorbitorilor trăieşte, se regăseşte, la rândul său, într-un singur vorbitor. Nu există Patrie în afara limbii. Nici ţară. Nici stat. Nici independenţă. Nici libertate. Nu există cultură, civilizaţie, istorie, literatură, ştiinţă fără limbă. Cuvintele unei limbi aruncă punţi între oameni şi îi fac să comunice, să se înţeleagă, să conlucreze. Lumea cuvintelor e una care trăieşte cu noi. Noi suntem rost-itorii ei, cu sentimentul că ea ne rost-eşte, ne dă un rost pe acest pământ”, a descris-o în discursul său Nicolae Dabija, aducând un omagiu cutremurător mult pătimitei noastre Limbi Române.

Scriitorul a asemănat Limba noastră cu păstorul care a îngânat „Mioriţa”, cu Eminescu şi cu codrii lui bătuţi de vânturi, cu ţăranii care-o plâng şi care-o cântă, de milenii, la vatra lor, cu mama lui Vieru care merge călcând pe seminţele ce zboară între ceruri şi pământ, cu dorul şi cu doinele noastre, cu horele şi holdele, cu ogoarele şi izvoarele... „Limba noastră seamănă cu părinţii şi strămoşii noştri, cu copiii şi cu viitorul lor, care îi îngână de pe acum. Ea seamănă cu fiecare dintre noi. Limba Noastră cea Română…”

Comparând Limba Română cu o Duminică a sufletului nostru, poetul a vorbit cu mare durere despre ea şi ca despre o rană a noastră, care nu mai încetează să sângereze şi aceasta pentru că „din păcate, în acest colţ de Europă scriitorii, lingviştii, savanţii, intelectualii sunt puşi în situaţia de a demonstra zilnic adevăruri evidente”. La ora actuală, a precizat Domni sa, „limba vorbită de basarabeni are cele mai multe denumiri din lume. I se zice: limbă de stat, limbă oficială, limbă naţională, limbă maternă, limbă moldavă, limbă strămoşească, limbă natală, limbă de instruire, limba noastră, limba lui Eminescu, limba lui Vieru, limba clasicilor, limba părinţilor, limba Moldovei…Şi asta – numai ca să nu i se spună pe nume. Iar numele ei este unul: Limba Română”.

Pe finalul înflăcăratului discurs, Nicolae Dabija a exprimat certitudinea că „Cel mai mare elogiu, un elogiu zilnic, pe care-l putem aduce limbii noastre este să o vorbim corect şi să-i cucerim bogăţiile. O limbă va renaşte mereu prin vorbitorii ei”.

Un alt eveniment ce a marcat Sărbătoarea Naţională Limba noastră cea Română, la Academia de Ştiinţe a Moldovei, mai exact la Institutul de Filologie al AŞM, l-a constituit dezvelirea Tabloului „Coloana infinitului literaturii române”, autor Iurie Matei.

Galerie foto

Eugenia Tofan,
Centrul Media al AŞM