O mare de durere şi tristeţe a inundat, în ajunul Sfintelor Sărbători de Paşti, Academia de Ştiinţe a Moldovei, răvăşind inimile intelectualităţii ţării. Comunitatea academică şi universitară a deplâns plecarea la stele a academicianului Mihail Dolgan, distins savant în domeniul filologiei, critic şi istoric literar, personalitate notorie a ştiinţei.

Chiar în Sâmbăta Mare, în ziua de 4 mai, savanţi, oameni de cultură, colegi au venit la Academia de Ştiinţe, unde a fost depus corpul neînsufleţit al acad. Mihail Dolgan, pentru a-i aduce un ultim omagiu regretatului om de cultură şi ştiinţă. A păstrat un moment de reculegere şi a exprimat condoleanţe familiei îndoliate Preşedintele Nicolae Timofti.

Mitingul de doliu a fost deschis de către preşedintele AŞM, acad. Gheorghe Duca, care a mărturisit în luarea sa de cuvânt, că regretatul Mihail Dolgan, de multe ori i-a fost cel mai sincer dascăl în probleme de limbă. Domnia Sa a vorbit despre tristeţea trăită când a auzit incredibila veste, deoarece cu câteva ore înainte de tragicul final, acad. Mihail Dolgan a fost la Academie şi părea optimist, plin de viaţă, cu gândul la noi realizări, surprinzând plăcut cu mirosul proaspăt de vopsea al cărţii sale „Eminescu: arta şi filosofia iubirii”. „I-am admirat profesionalismul şi măiestria literar-artistică, crezul estetic şi verticalitatea intelectuală, perseverenţa şi curajul civic, demonstrate de-a lungul anilor prin analize şi interpretări estetico-stilistice ale poeziei contemporane, genul liric devenindu-i obiectul principal de studiu, în pofida conjuncturii nefavorabile. Noi apreciem înalt eforturile depuse la completarea patrimoniului cultural cu opere de teorie şi critică literară de o certă valoare”, a menţionat preşedintele AŞM, subliniind că pentru cercetări incontestabile în cercetare şi pregătirea cadrelor de înaltă calificare, numele acad. Mihail Dolgan îşi va afla un loc de cinste binemeritat în panteonul culturii ştiinţei naţionale.

„Academicianul Mihail Dolgan s-a bucurat de o autoritate excepţională. Noi am pierdut un savant notoriu, în înţelesul deplin al cuvântului”, a remarcat în mesajul său de adio acad. Teodor Furdui, prim-vicepreşedinte de onoare al AŞM, director de onoare al Institutului de Fiziologie şi Sanocreatologie, exprimând condoleanţe familiei greu încercate şi colegilor.

Un ultim omagiu regretatului academician a adus directorul Institutului de Filologie al AŞM, dr.hab., prof. Vasile Bahnaru, care a subliniat notorietatea istoricului şi criticului literar Mihail Dolgan, punctând toate etapele academice parcurse în cariera Domniei Sale. „Dacă nu e primul, cel puţin e dintre primii care a interpretat procesul literar din Basarabia din punct de vedere estetic”, a remarcat directorul institutului, specificând că pentru cea mai mare parte de literaţi şi filologi, în general, Mihail Dolgan va rămâne o amintire frumoasă prin primele sale studii consacrate metaforei, Mihai Dolgan fiind şi cel care a aprofundat teoria metaforei, realizările sale fiind expuse în peste 40 de cărţi, 180 articole.

Acad. Mihai Cimpoi l-a cunoscut pe Mihail Dolgan în anii studenţiei şi a fost martor la afirmarea lui ca istoric, critic literar, de la student până la academician şi ceea ce a admirat întotdeauna a fost tenacitatea şi perseverenţa, şi asta deoarece pentru el ştiinţa literară era vocaţie, dar şi muncă, o capacitate de muncă extraordinară şi o modalitate sinceră de a se apleca la text. „Este o grea pierdere pentru ştiinţa noastră, pentru critica literară care într-adevăr are nevoie de personalităţi, iar Mihail Dolgan a fost o personalitate, de o onestitate şi probitate profesională de excepţie”, a spus cu tristeţe acad. Mihai Cimpoi, la care a adăugat întâmplarea care a făcut ca Mihai Dolgan să ne lase o carte de excepţie, apărută în chiar ziua trecerii lui la cele veşnice. E vorba de cartea „Eminescu. Arta şi filosofia iubirii”, despre care menţionase şi preşedintele AŞM, în care el analizează 93 de scrisori ale lui Eminescu către Veronica Micle, găsite într-o bancă elveţiană, „Acest cântec de lebădă încununează activitatea lui în mod excepţional”, a afirmat acad Mihai Cimpoi, această carte devenind  una de referinţă chiar din momentul apariţiei.

„Îngerul negru l-a strigat la el pe Mihail Dolgan şi l-a chemat în Ceruri pentru a serba împreună Învierea Domnului”, a avut să spună cu profund regret preşedintele Uniunii Scriitorilor din Moldova, întristat oarecum că şi de această dată timpul nu a mai avut răbdare şi l-a luat chiar în Săptămâna Mare pe una dintre cele mai mari somităţi ale neamului, plecarea căruia lasă o urmă grea în cultura şi literatura noastră. Preşedintele US a ţinut să menţioneze că timp de mai multe decenii, Mihail Dolgan şi-a creat imaginea exegetului laborios care se mişcă cu dezinvoltură pe axa întregii literaturi române, dar şi imaginea profesorului universitar, a savantului, doct, preocupat în mod deosebit de fenomenul literaturii contemporane. Mihail Dolgan, susţine scriitorul, a ştiut să-şi umple cu sens clipa cea repede ce i s-a dat, cum spunea Eminescu, iar sensul el şi l-a văzut în a munci, a munci la masa de scris, la Academie, la catedră, aflându-se antrenat mereu în exerciţiul zilnic al scrisului. Aşa îl va reţine istoria literaturii, aşa va rămâne în conştiinţa şi inimile celor care l-au cunoscut şi l-au apreciat.

În clipele triste ale evenimentului răvăşitor a venit şi scriitorul Ion Hadârcă să-şi aducă obolul cetăţenesc de luare de rămas bun de la cel care a exprimat atâţia ani cu atâta nobleţe şi demnitate un crez estetic major. Deşi îi era vizibil greu să se adune cu gândurile, omul de litere a redat în profunzime moştenirea spirituală a distinsului savant şi compatriot, scriitor, gânditor, profesor, înţelept al culturii noastre, care este una de rară calitate. Rememorând mai multe momente, scriitorul aminteşte unul din superbele aforisme ale lui Mihai Dolgan, în care zice „Sunt fericit, de parcă aş fi voievodul unei oşti de trandafiri”. Această oaste de trandafiri ai metaforei, precizează Domnia Sa, a fost expresia întregii vieţi căreia i s-a consacrat Mihai Dolgan. „S-a consacrat frumosului metaforic, esteticului. Aceasta a fost un refugiu în metaforă, în cetatea trandafirului de metaforă”. Este un refugiu, dar este şi o lecţie de nobleţe şi demnitate. M.c. al AŞM, Ion Hadârcă, a făcut referinţă şi la faptul că nu există scriitor, poet, carte de poezii importantă, despre care n-ar fi scris sau pronunţat Mihai Dolgan. Notele polemice literare, scoaterea la lumină a paginilor literaturii de rezistenţă, încercarea de sincronizare foarte reuşită, antologia literaturii române postbelice sunt indiscutabil un patrimoniu naţional cu care trebuie să ne mândrim şi să-l valorificăm în continuare. O jumătate de secol de trudă pe ogorul literaturii pană la această surpriză minunată despre opera epistolară eminesciană, 50 de ani dedicaţi muncii literare, efortului de ridicare a demnităţii limbii şi culturii. Nu există lecţii mai frumoase pe care trebuie să le însuşim, afirmă scriitorul, adresându-se către iubitul şi dragul maestru să rămână acolo, în cetatea metaforei suprimate a esteticului, a unei opere exemplare pentru noi şi pentru urmaşi.

„Mihail Dolgan nu a scris cărţi, el a scris manuale, manuale de dragoste. Din lucrările Domniei Sale mai multe generaţii au învăţat să iubească literatura. El nu a predat literatura. El a propăvăduit-o. Pentru el literatura a fost o religie, iar el s-a dorit un sacerdot”, a menţionat cu aceeaşi tristeţe ca şi antevorbitorii săi, scriitorul şi publicistul Nicolae Dabija, membru corespondent al AŞM. Redactorul şef al săptămânalului de cultură „Literatura şi Arta” a redat în câteva cuvinte filosofia vieţii regretatului academician, despre care a spus că a fost un „om-eseu”, un „om-studiu”, un „om-bibliotecă”. Făcând trimitere la faptul că în săptămâna Floriilor Cerurile sunt deschise şi cei care mor în această săptămână ajung în preajma Celui de Sus, poetul Nicolae Dabija a rugat să-l miluiască Domnul în grădina sa, deşi Domnia Sa crede foarte mult că Mihai Dolgan s-ar vrea nu sub un pom în grădina raiului, dar „într-o bibliotecă a lui Dumnezeu, bibliotecar în grădina lui Dumnezeu”, pentru că el a fost critic de vocaţie, dar a fost cititor de profesie, a fost o maşină de citit cărţi şi acolo unde s-a dus Mihail Dolgan, este convins publicistul, va continua să muncească, pentru că a muncit o viaţă aici, pe Pământ, şi a fost unul din marii noştri cărturari.

Tristeţea trăită pentru dispariţia prea devreme a acad. Mihail Dolgan a fost redată şi de către acad. Gheorghe Rusnac, acad. Haralambie Corbu, dr. Adriana Cazacu, şefa Catedrei de literatură contemporană şi teorie literară a USM, în cadrul căreia şi-a desfăşurat activitatea didactică profesorul Mihai Dolgan şi pe care a condus-o peste 15 ani.

La finele mitingului de doliu, Părintele Ioan Ciuntu, parohul Bisericii Teodora de la sihla a oficiat un Serviciu divin. Corpul neînsufleţit al acad. Mihail Dolgan a fost înmormântat la Cimitirul Central din Chişinău.

A mai plecat un savant, căruia i se citea nobleţea pe chip. A mai plecat un nume sonor cu o inteligenţă nativă. Comunitatea ştiinţifică a rămas mai săracă. Şi pentru că a trăit în lumină şi a lăsat amintiri luminoase şi frumoase să-i dea bunul Dumnezeu lumină şi acolo sus, în lumea celor sfinte.

Să-l ierte Dumnezeu şi să-i dea odihna pe care o merită.

Eugenia Tofan,
Centrul Media al AŞM