Zi de doliu în ţară. A plecat din această lume un munte al spiritului basarabean, un simbol al naţiunii. A plecat un mare şi dăruit poet, prozator, dramaturg, academician Dumitru Matcovschi. Oameni de ştiinţă, politicieni, personalităţi ale vieţii culturale, admiratori ai operei sale, inimi zdrobite de durere şi tristeţe ş-au adunat, în ziua de 28 iunie, „zi de doliu pe pământul rănit al Basarabiei, cântat şi oblojit cu lacrimile versurilor sale de „poetul martir”, cum avea să spună mai târziu preşedintele AŞM, acad. Gheorghe Duca, pentru a-i aduce un ultim omagiu poetului de sacrificiu Dumitru Matcovschi.

La mitingul de doliu, la Academia de Ştiinţe a Moldovei au fost prezenţi Preşedintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti, preşedintele Parlamentului, Igor Corman, prim-ministrul, Iurie Leancă, dar şi deputaţi, lideri de partide.

„Spunem astăzi ADIO unui Mare Om al Cetăţii, unui curajos şi înţelept luptător pentru Libertatea Neamului Românesc dintre Nistru – Mărgioara sa şi Prut – lacrima destinului său… Dumitru Matcovschi este un SIMBOL al sufletului nostru zbuciumat, chinuit şi, deseori, rătăcit între roţile zimţate ale istoriei, aşa cum Poetul însuşi a fost zdrobit între roţile ucigaşe ale unui regim inuman şi criminal… Dumitru Matcovschi este cu adevărat figura emblematică, eroul Mişcării de Eliberare Naţională din Basarabia anilor ’80. El şi-a câştigat acest DREPT între DREPŢII Neamului Românesc nu doar cu cuvântul său şlefuit cu talent, dar şi prin probitatea sa morală, prin exemplul faptelor sale pline de sacrificiu …”, a declarat preşedintele AŞM, acad. Gheorghe Duca la mitingul de rămas bun, aducând exemple de fapte istorice ale scriitorului şi academicianului Dumitru Matcovschi.

„Oare cine trebuie să mai moară azi în Republica Moldova ca să înţelegem o dată şi pentru totdeauna că Viaţa merită trăită doar cu demnitate?”, s-a întrebat preşedintele AŞM, rugându-l de iertare pe „Artistul care a ştiut zborul înalt. Dorul şi plânsul…”, care a plecat la Ceruri curat ca lacrima, cu sentimentul de scriitor împlinit, cu misiunea îndeplinită ca Om al Cetăţii şi ca Fiu al Neamului nostru… şi să ne luminezi de-acolo de sus, ca să ne îndreptăm greşelile şi să devenim mai înţelepţi…„Adio, Omul de omenie - Dumitru Matcovschi. Niciodată adio, Artistule, Creatorule, Dumitru Matcovshi”, a spus cu tristeţe acad. Gheorghe Duca.

Preşedintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti, a menţionat în mesajul său de adio, că a plecat la ceruri sufletul unuia dintre cei mai mari bărbaţi ai neamului nostru. Opera sa nemuritoare, spiritul său civic trebuie să rămână un exemplu pentru fiecare dintre noi. Dumitru Matcovschi a iubit acest pământ şi pe noi toţi. În numele nostru s-a sacrificat pentru ceea ce suntem acum, prin ideile şi adevărurile spuse de Dumitru Matcovschi. El a cântat în opera sa dramaturgică limba noastră, istoria noastră, părinţii noştri şi femeile. Versurile scrise de Dumitru Matcovschi vor rămâne în veci în memoria şi cultura noastră. De neuitat vor rămâne versurile „Sărut, femeie, mâna ta, întotdeauna muncitoare”, „Sfântă ni-i casa cu focul ei veşnic în vatră”, versuri care au putut fi scrise doar de un Om care a crescut în gândul poporului nostru, pe care l-a iubit nespus de mult. Şeful statului l-a rugat să fim iertaţi pentru greşelile noastre, iar noi să învăţăm binele care el ni l-a dat nouă.

Vicepreşedintele Uniunii Scriitorilor, Teo Chiriac, avea să spună în cadrul tristului eveniment că prin suferinţe fizice şi morale, prin chinurile sufleteşti îndurate cu bărbăţie în numele idealului nostru naţional, omul creştin Dumitru Matcovschi a devenit, începând cu anul 1989, un adevărat mucenic, iar prin profunzimea şi prin simplitatea genială a versurilor sale, omul de creaţie, artistul, Poetul Dumitru Matcovschi a atins perfecţiunea. Şi cine vrea să vadă cum arată perfecţiunea poetică la începutul mileniului III, iat-o: „Eu mă grăbesc, tu te grăbeşti, el se grăbeşte/ Îmbătrânesc, îmbătrâneşti, îmbătrâneşte/ Ce am iubit? Ce n-am iubit? Ca-ntr-o poveste/ Simplă de tot, scurtă de tot viaţa ne este”.

Şi pentru scriitorul Ion Hadârcă a fost greu să adune gânduri în această zi a crudei realităţi, când ni s-a făcut o mare nedreptate, luând din rândurile noastre pe unul dintre cei mai vrednici bărbaţi ai acestui neam. Dar iată că aşa cum a cântat regretatul poet „Din calea robilor mai cade o stea”, aceasta nu este o cădere, ci este căderea în sus, acolo, în constelaţia de aur a Luceafărului. Parlamentarul a spus că Dumitru Matcovschi, niciodată nu s-a înclinat, nu s-a supus şi nu a îngenuncheat. Numai Domnul şi rudele apropiate ştiu calvarul prin care a trecut. „Anii ‘87-‘90 sunt anii lui Dumitru Matcovschi”, a declarat legislatorul, precizând că el era cel care spunea adevărurile cele mari şi le spunea cu multă demnitate şi nu putea să-i reproşeze nimeni esenţa acestei demnităţi care este dragostea pentru acest pământ. Poate de atât nimeni nu va putea să clintească poezia lui anume în acest spirit al dragostei totale pentru pământul acesta mult pătimit. Aşa este şi „Basarabia”, aşa este şi „Sfântă ni-i casa” şi celelalte poeme. S-a ridicat cu moartea pre moarte călcând, a reînviat şi a început să scrie „Soarele cel mare”, cartea care a pus-o pe masă ca un argument că sufletul poetului nu moare niciodată.

Actriţa Ninela Caranfil, în discursul său, a menţionat că Dumitru Matcovschi este şi va rămâne poetul, omul care a învins moartea. Nu se mai temea de moarte şi acum el nu a murit, acum Dumnezeu l-a luat în ceruri, acolo unde sunt prietenii lui Veniamin Apostol, Victor Ciutac, acolo unde sufletului lui îi va fi mult mai bine decât în această lume tristă. A fost poetul durerii, al suferinţei, dar ne-a învăţat ce înseamnă demnitatea, curajul şi adevărul. A fost un suflet zbuciumat, neîmpăcat. Poetul a iubit şi a pătimit, a iubit şi tot ce a iubit a înveşnicit. Înveşnicit îi va rămâne numele marelui om de cultură Dumitru Matcovschi. „Doamne, am pierdut un prieten, iartă-l şi primeşte-l acolo în cer”, a spus printre lacrimi actriţa.

După mitingul de adio, sicriul cu corpul neînsufleţit al poetului Dumitru Matcovschi a fost transportat în satul său de baştină, Vadul Raşcov, unde va fi înmormântat în ziua de 29 iunie, decretată de Preşedintele Republicii Moldova, drept zi de doliu naţional în memoria celui care a fost Dumitru Matcovschi.

Acum 24 de ani, când poetul a fost strivit, toţi oamenii de bună credinţă au înălţat zi şi noapte rugăciuni către bunul Dumnezeu ca sa nu ni-l ia atât de devreme, iar medicii i-au vegheat neîntrerupt sănătatea, l-au scos din acel calvar, salvându-i viaţa. Iată că de data aceasta Cerul nu s-a mai îndurat de el și ni l-a luat, iar noi ne vom simţi datori pentru că "nu i-am păstrat suflarea", suflarea poetului toamnelor, care a sfinţit locul şi a marcat o epocă, întrebându-ne: „Omule, de ce-ai tăcut/ când pe suflet ţi-au călcat…?”.

Dumnezeu să-l ierte şi să-l ţină cu drepţii, pentru că drept a fost.

Galerie foto

Eugenia Tofan,
Centrul Media al AŞM