Cu o mamă absolventă de Conservator şi cu bunici melomani, pe care îi vizita compozitorul Paul Constantinescu, fostul preşedinte Emil Constantinescu spune că „a absorbit muzica odată cu aerul“.

Fostul preşedinte Emil Constantinescu susţine că Festivalul „Enescu“ trebuie finanţat, indiferent de dificultăţi bugetare temporare, pentru că în acest moment „este cel mai bun brand de ţară pe care îl avem“.

Arta nu stă ascunsă în întuneric. Publicul se bucură de strălucirea ei în luminile rampei. Dar o face din diverse motive. Unii, pentru a se face văzuţi. Alţii, pentru a-şi adăuga imaginii publice „un ce“, care dă prestigiu. Dar cred că marea majoritate a oamenilor au venit întotdeauna la Festivalul „Enescu“, pur şi simplu fiindcă iubesc muzica. E şi cazul celui de-al doilea preşedinte al României democratice, profesorul universitar Emil Constantinescu. Într‑un interviu pentru suplimentul „Enescu“, Emil Constantinescu, care a fost preşedinte al României între anii 1996 -2000, spune că nu ştie cum a reuşit să se organize Festivalul „Enescu“ în 1998.

Faceţi parte dintre oamenii de stat români, cărora nu le e frică să privească dincolo de cercul practicii politice, înspre valorile culturale. Poate fiindcă politica a fost doar un episod din viaţa dvs. Melomanii vă pot zări uneori în sălile de concerte. Ca şi amatorii de teatru. De când urmăriţi marea întâlnire internaţională a muzicii, care este Festivalul „George Enescu“?

Festivalul „George Enescu“ întruchipează un deziderat greu de atins: continuitatea în excelenţă. În 1958, eram student şi atunci se dădea voie, cu carnetul de student, la aşa-numitele „repetiţii cu public“ şi, uneori, chiar la concerte. Aşa am putut asculta „live“ maeştri ca David Oistrah, Yehudi Menuhin, sir John Barbirolli, Monique Haas, Claudio Arrau, a căror artă mi s-a întipărit adânc în memorie. În ultimele două decenii am avut posibilitatea să frecventez multe săli de concert de pe mapamond, dar posibilitatea de a concentra pe parcursul unei singure luni orchestre şi solişti faimoşi este rară, chiar în cele mai avansate culturi ale lumii contemporane.

Citește mai mult: adevarul.ro