La 13 noiembrie 2013, Ministerul Educaţiei a lansat dezbaterile publice cu privire la proiectul Codului Educaţiei, prin care se vor opera o serie de modificări la reglementările în vigoare, ce vizează renunţarea la cel de-al doilea grad ştiinţific – de doctor habilitat.
Comunitatea ştiinţifică consideră, că motivele unei atare intenţii a Ministerului Educaţiei nu sunt suficient de clar formulate în noul proiect. Pentru a evita confuziile şi a face lucrurile mai clare la acest mult discutat şi controversat subiect, în cadrul AŞM a fost elaborat un studiu privind practicile existente în alte ţări în materia acordării gradului ştiinţific de doctor habilitat. Potrivit studiului, actualmente, gradul ştiinţific de doctor habilitat este prezent în mai multe state, precum: Franţa, Elveţia, Germania, Austria, Portugalia, Suedia, Slovacia, Ungaria, Rusia, Lituania, Ucraina, Kazahstan, Azerbaidjan, Polonia şi altele.
În Franţa, de exemplu, gradul de Docteur D`Etat, acordat anterior de către universităţile din Franţa, a fost recent înlocuit cu Habilitation a Diriger des Recherches (abilitatea de a conduce cercetări). Acest titlu presupune o cerinţă strictă pentru supravegherea doctoranzilor şi se aplică pentru titlul de profesor. În funcţie de domeniu, cercetările ştiinţifice pot dura de la 3 la 10 ani şi, de obicei, este necesară publicarea a 15-20 de publicaţii în reviste de specialitate.
În Germania, pentru a obţine funcţia de profesor, în unele domenii ştiinţifice este necesar a deţine titlul de doctor habilitat, acesta fiind conferit, de regulă, după mai mulţi ani de cercetare. De reţinut at fi că doar candidaţii care susţin teza de doctorat excelent, sunt încurajaţi să realizeze studiile postdoctorale. Odată ce teza este finalizată şi restul cerinţelor sunt completate, candidatul primeşte oficial titlul de „Docendi ius”.
În Polonia, se arată în studiu, gradul ştiinţific de doctor habilitat este treapta superioară în realizarea cercetărilor ştiinţifice, care este acordat după susţinerea tezei. În lege se specifică, totodată, că la acordarea gradului ştiinţific de doctor habilitat se iau în considerare şi alte criterii, care includ realizări notabile ale persoanei precum: avansarea în cariera ştiinţifică; cooperarea ştiinţifică cu diverse entităţi; cunoaşterea limbilor străine; obţinerea granturilor şi câştigarea proiectelor etc.
Obţinerea gradului de doctor habilitat semnifică, că aspirantul are capacitatea de a conduce de sine stătător cercetări ştiinţifice, fără a fi supravegheat de către colegi mai experimentaţi. Legea stipulează, în acelaşi timp, că doar doctorii habilitaţi pot obţine titlul de profesor, care se acordă pentru merite deosebite deţinătorilor de grade ştiinţifice de doctor habilitat, printr-un decret al Preşedintelui Poloniei (cu titlu de excepţie, se acordă şi de către instituţiile ştiinţifice).
Autorii studiului au remarcat că experienţa Poloniei în domeniul susţinerii şi acordării gradului ştiinţific de doctor habilitat, drepturilor titularilor acestui grad este practic similară celei din Republica Moldova. Similară, în multe privinţe, este şi acordarea gradului ştiinţific de doctor habilitat în Germania (în baza unei teze de doctor habilitat).
În alte state, preponderent, cele din sistemul anglo-saxon: SUA, Canada, Marea Britanie, Australia etc, studiile de doctorat sunt completate cu studii post-doctorale, care se deosebesc substanţial de modelul utilizat de majoritatea statelor din UE şi cel din Republica Moldova.
Prin urmare, autorii studiului consideră să instituţia doctorului habilitat există în multiple state europene, care şi-au ajustat sistemele educaţionale naţionale la Procesului de la Bologna.
Şi ca o concluzie generală, studiul arată că lichidarea sau diminuarea semnificaţiei instituţiei doctorului habilitat în sistemul naţional de cercetare-dezvoltare ar fi lipsite de logică şi coerenţă şi ar putea aduce prejudicii procesului de pregătire a cadrelor ştiinţifice atât de necesar pentru Republica Moldova.
Eugenia Tofan,
Centrul Media al AŞM
|
