La 14 februarie, de ziua naşterii poetului Grigore Vieru, la Academia de Ştiinţe a Moldovei au fost lansate cartea şi CD-ul „Aşa cum l-am cunoscut”, consacrate poetului, autorul apariţiei editoriale fiind protoiereul mitrofor Ioan Ciuntu.

Evenimentul de lansare a fost deschis de preşedintele AŞM, acad. Gheorghe Duca care a remarcat că începutul anului este cumva emblematic pentru noi, cei aflaţi pe ambele maluri ale Prutului. Mijlocul lui ianuarie l-a dat naţiunii noastre pe Marele Eminescu, iar mijlocul lunii februarie ni l-a dăruit pe dragul nostru Grigore Vieru. Acesta a fost şi motivul pentru care s-au întrunit numeroşi oameni de cultură, în ziua în care regretatul Grigore Vieru ar fi împlinit 79 de ani. Cu această ocazie, preşedintele AŞM i-a felicitat pe toţi cei care l-au cunoscut pe Grigore Vieru, s-au bucurat de existenţa lui, dar şi pentru faptul că ne delectăm în continuare cu creaţia dumisale, că ne-a dat un argument în plus să ne simţim mai mândri ca naţiune, că ne-a dat importante subiecte de discuţii.

Academicianul Gheorghe Duca a adresat felicitări părintelui Ioan Ciuntu pentru apariţia editorială, iar pentru munca asiduă în valorificarea moştenirii poetului Grigore Vieru, pentru efortul de promovare şi diseminare a creaţiei şi ideilor lui Grigore Vieru în tot spaţiul românesc pe multiple planuri i-a conferit protoiereului mitrofor Ioan Ciuntu Medalia „Grigore Vieru”.

Monografia „Aşa cum l-am cunoscut eu” a fost prezentată de Spiridon Vangheli care a şi prefaţat lucrarea. Marele scriitor al copiilor şi un bun prieten al poetului, a ţinut să remarce chiar de la început că este mult mai uşor să scrii o carte proprie, să te poarte fantezia pe unde vrea ea, pe unde ştie ea, pe unde te duce intuiţia, decât să scrii o carte despre Grigore Vieru. „A făcut un lucru mare părintele Ioan că a trudit la această carte. Este viteaz acest domn Ioan”, constată scriitorul, salutând vitejia părintelui, pentru că Grigore Vieru a fost frumos, a avut în suflet copilul care l-a ţinut vertical. Un mare poet Grigore Vieru nu mai e printre noi, spune Spiridon Vangheli, în schimb, versul lui a rămas aici, jos, şi trudeşte, ne face să ne înălţăm capurile, fiindcă le-am cam lăsat în jos. Un copil crescut fără tată, trecut prin foamete, Grigore Vieru, ajungând matur înfiază toţi copii neamului nostru şi le devine tată spiritual, construind prin aceasta o mănăstire spirituală aidoma lui Manole. S-a jertfit în numele acestei mănăstiri, dând un exemplu extraordinar cum trebuie să trăim.

Părerea modestă a scriitorului Spiridon Vangheli relevă faptul că în urma unei trude uriaşe, a ieşit o carte foarte bună. Autorul prefeţei mărturiseşte că atunci când citeşte cartea părintelui Ioan i se pare că a scris-o însuşi Grigore Vieru, într-atât s-a apropiat părintele de duhul lui Vieru, de stilul şi firescul lui, de copilul Vieru. Prin această carte, prin valoarea acesteia, părintele Ioan devine firesc al patrulea frate de cruce a lui Grigore Vieru, după dureroasă frăţie cu regretaţii Doina şi Ion Aldea Teodorovici, renăscându-l, aducându-l mare şi simplu, şi durut, dar care ne ajută la greu, ne adună şi ne însufleţeşte în toate care le avem de făcut.

Inedita, ca de obicei, intervenţie a scriitorului şi publicistului Nicolae Dabija vine să emane şi ea o doză de optimism. „Cu noi mai ţine cerul şi aceste dealuri şi câmpii, cât se mai naşte un Vieru ca să ne spună poezii”, spune redactorul şef al săptămânalului de cultură „Literatura şi Arta”, care consideră că Grigore Vieru a fost mai mult decât un poet, el a fost un simbol al Basarabiei noastre, despre care a scris într-un eseu al său şi anume că Dumnezeu l-a sărutat pe frunte pe Vieru. Doar că Dumnezeu fiind într-o bună dispoziţie, lucru care se mai întâmplă acolo în ceruri, l-a sărutat şi pe suflet. „Grigore Vieru a fost un exemplu de cumsecădenie şi omenie. Era atât de modest încât se străduia ca noi să nu observăm că ne este contemporan, parcă şi printre noi mergea în vârful degetelor, ca să nu deranjeze”, mărturiseşte scriitorul. Revenind la carte, membrul corespondent al AŞM, Nicolae Dabija, subliniază că părintele Ioan Ciuntu a scris o lucrare despre Grigore Vieru creştinul, pe care părintele l-a cunoscut.

Publicistul relevă că Grigore Vieru are un destin postum fericit şi asta pentru că altfel se citesc deja versurile, altfel se citesc aforismele şi adevăratul Testament al regretatului poet. Şi dacă un copil la grădiniţa a spus că Grigore Vieru este un Împărat, Nicolae Dabija i-a dat dreptate, precizând că Grigore Vieru este un Împărat al Limbii Române, prin aceasta devenind nu doar mare, ci un mare luptător pentru valorile noastre morale, acest lucru fiind prezent, de altfel, şi în cartea părintelui Ioan Ciuntu. Grigore Vieru a devenit mare şi prin faptul că un preot bucureştean i-a cuprins mâna dreaptă, cu care scrie, şi i-a sărutat-o, Grigore Vieru devenind astfel şi „poetul cu mâna sărutată de preot”. Grigore Vieru este cel care a unit cele două maluri de Prut, afirmă poetul, amintind că visul lui din Testament este adresat nouă, cititorilor lui, să facem tot posibilul ca sârma ghimpată din spatele casei părinteşti, despre care el vorbeşte în creaţia lui, să dispară. „Ca Prutul să nu mai devină graniţă, acesta este Testamentul nescris al marelui poet Grigore Vieru.

Academicianul Vasile Micu, un vehement cititor al creaţiei marelui poet, a recitat un vers din creaţia lui Grigore Vieru care i s-a părut mai semnificativ, întrebându-se „Al cui e cerul/ Liniştea lui?/ Când stele care cad/ Sunt stelele noastre/ De jale căzând. Şi tot academicianul răspunde: Cerul e al celora care tind şi să-l păstrăm, să-l menţinem senin ca alte stele care vin sau vor veni să poată lumina peste acest cer.

„Îl cunosc pe Vieru, aş zice de o viaţă, dar mai îndeaproape l-am cunoscut după renumitul Congres al Scriitorilor, atunci când prima dată s-a pus problema limbii şi grafiei şi de atunci nu ne-am mai despărţit”, mărturiseşte academicianul Gheorghe Ghidirim, medicul, chirurgul care i-a fost alături poetului până la ultima suflare, subliniind că familia şi toţi prietenii săi păstrează amintirea despre Grigore Vieru ca pe ceva sfânt. Academicianul a felicitat autorul cărţii pentru o descriere sinceră, din suflet, exprimând certitudinea că opinia publică va aprecia această carte.

Pe criticul literar român Theodor Codreanu l-a adus la Chişinău din nou Grigore Vieru, de data aceasta prin vocea părintelui Ioan Ciuntu. Deviind puţin de la prezentarea cărţii, a făcut trimitere la o frază celebră a lui Nietzsche, care spunea că „O naţiune mare nu se cunoaşte după numărul personalităţilor care le-a dat omenirii, ci după modul cum le cinsteşte”. Or, spune intelectualul român, noi începem să devenim o naţiune mare, dacă începem să ne cinstim valorile, aşa cum încercăm să facem astăzi cu Grigore Vieru.

Preşedintele Uniunii Scriitorilor, Arcadie Suceveanu a explicat fenomenul Grigore Vieru, care a avut o popularitate şi o audienţă rar de egalat, cum nu a mai cunoscut acest spaţiu cu siguranţă sau au fost puţine cazuri în literatura română. Scriitorul a exprimat bucuria deosebită pentru faptul că protoiereul Ioan Ciuntu a avut curajul să scrie o carte despre Grigore Vieru. Preşedintele US este sigur că în lucrarea sa, părintele vine cu idei şi pagini inspirate, pentru că îi cunoaşte virtuţile sale de prozator, de adevărat şi autentic portretist, dar şi culorile inedite, la care apelează părintele Ciuntu ca să surprindă anumite situaţii şi a face portretul unei personalităţi.

„Niciodată nu este prea mult ceea cea facem pentru marile noastre personalităţi”, avea să spună directorul Institutului Cultural Român din Chişinău, acad. Valeriu Matei. Spunând aceasta, directorul a îndemnat, după cum marele poet Nichita Stănescu, colegul de generaţie a lui Grigore Vieru, Petru Cărare şi Mihai Ursachi alţi mari poeţi din această generaţie îndemna, cu referire la Eminescu „Să ne împrietenim cu Eminescu, sărutându-i versul”. Să ne împrietenim şi noi cu Grigore Vieru, sărutându-i versul, aşa cum a făcut-o şi maestru Spiridon Vangheli prin această selecţie, şi-a încheiat discursul Valeriu Matei.

La rândul său, autorul monografiei, părintele Ioan Ciuntu a mulţumit tuturor celor care au binevoit să împărtăşească această bucurie editorială, subliniind că noi cei care ne ducem viaţa pe pământ, care l-am cunoscut pe Grigore Vieru, care am fost alături de el, avem misiunea sfântă să facem tot ca marele poet să nu treacă nicicând în uitare. Părintele Ciuntu a declarat că pentru marile personalităţi care s-au dăruit în numele credinţei şi neamului nostru a fost instituit Premiul „Steaua Grigore Vieru”. Acest premiu a fost acordat patriarhului literaturii pentru copii, Spiridon Vangheli şi criticul literar român, Theodor Codreanu pentru slujire la altarul literaturii române, alături de poetul naţional Grigore Vieru.

Pe marginea apariției editoriale s-au pronunțat Adriana Cazacu, doctor conferențiar universitar, Gheorghe Marin, tatăl Doinei Aldea Teodorovici,  Raisa Vieru, soţia poetului și alții.

Eugenia Tofan,
Centrul Media al AŞM