Ne apropiem de finalul campaniei de alegere a preşedintelui ASM. Membrii Asambleei urmează să ia o decizie deloc uşoară. Candidaţii vin cu programele lor de activitate şi în acest sens am stat de vorbă cu acad. Gheorghe Duca, ca să aflăm ce propune pentru viitorul ştiinţei naţionale.

Care sunt punctele forte şi slabe ale sistemului de management al AŞM?

Pe parcursul perioadei de referinţă, comunitatea ştiinţifică, inclusiv Academia, s-a confruntat cu mai multe dificultăţi, generate de unele schimbări în sistem, pe care am reuşit să le depăşim. Aflându-mă în funcţia de preşedinte al AŞM, am reuşit, într-un timp relativ scurt, să identific punctele slabe ale ştiinţei din Republica Moldova, pe care le-am transformat în puncte forte.

În primul rând, sistemul de cercetare nu avea o viziune clară a rolului său în dezvoltarea ţării, care ar fi o platformă pentru consolidarea comunităţii ştiinţifice. Am venit cu propunerea de a pune în prim plan dezideratul construirii unei societăţi bazate pe cunoaştere, în care ştiinţa organizată este un actor definitoriu, care contribuie la dezvoltarea durabilă a statului în plan cultural, educaţional şi economic. Această viziune a fost acceptată, iar acum îmi propun să extindem conţinutul acestei viziuni şi, urmând exemplul statelor europene, să trecem la următoarea etapă, în care ştiinţa defineşte competitivitatea şi performanţa altor domenii.

În al doilea rând, statutul Academiei şi nivelul de finanţare de atunci nu ne permiteau nici să consolidăm comunitatea ştiinţifică în jurul unei viziuni strategice, nici să creăm condiţiile necesare pentru a realiza ceea ce ne-am propus, şi nici măcar să menţinem un status quo în ştiinţă. Atunci am venit cu un proiect de lege complex şi comprehensiv, care s-a transformat în Codul cu privire la ştiinţă şi inovare. Acum, în retrospectivă, pot să afirm că fără acest document n-am fi realizat nici o reformă. Am format infrastructura comunităţii ştiinţifice, a cărei nucleu era Academia, am introdus instrumente noi de finanţare, pentru prima dată am fost propus soluţii pentru stoparea exodului cercetătorilor, care preferau să plece peste hotare. Consider un imperativ al programului meu îmbunătăţirea cadrului legal, ce derivă din Codul cu privire la ştiinţă şi inovare.

În al treilea rând, infrastructura ştiinţifică, care se mai păstrase la acea vreme era într-o stare deplorabilă, iar cercetătorii erai foarte slab motivaţi să practice această activitate. Am consolidat reţeaua de institute de cercetare, am efectuat reparaţii capitale, practic, în toate blocurile institutelor. Bursa pentru studiile doctorale în anul 2008 a constituit doar 700 de lei, astăzi fiind de 1000 de lei. Salariu mediu al cercetătorilor a ajuns în limitele medii ale bugetarilor. Este prioritar pentru mine să continui acest trend crescător.

Mai mult, odată ce am oferit posibilitatea cercetătorilor să participe, cu drepturi egale, la programele europene, cum ar fi Programul Cadru 7 al UE şi Programul „Orizont 2020”, lansat recent la Chişinău, este necesar să-i oferim comunităţii ştiinţifice tot suportul ca să câştige proiecte de modernizare a infrastructurii, mobilitate pentru tineri, procurare a echipamentului ştiinţific, conexiune cu instituţii de cercetare ştiinţifică de excelenţă. În acest sens, programul pe care îl propun este îndreptat spre sporirea vizibilităţii cercetătorilor, laboratoarelor, centrelor de cercetare, precum şi a universităţilor/institutelor.

Ce soluţii propuneţi?

Din experienţa acumulată de-a lungul anilor, am structurat programul meu, în aşa mod, încât să ofere răspunsuri exacte la întrebările pe care ni le adresează astăzi societatea, guvernanţii, însăşi comunitatea ştiinţifică, precum şi partenerii noştri europeni – Încotro se îndreaptă ştiinţa din Republica Moldova? Cum va contribui ştiinţa la dezvoltarea ţării? Sunt convins că anume această abordare este cea corectă... spre deosebire de cea în care aş veni să mă impun prin notorietate sau promisiuni. Sunt convins că doar prin lupta de idei putem merge înainte!

La construirea programului am pornit de la câteva principii esenţiale, în lipsa cărora nu văd trecerea la o etapă nouă, calitativă a ştiinţei din Republica Moldova.

1. În viitor vreau să creez un sistem de cercetare, condus de cercetători în baza performanţei ştiinţifice, în care să existe condiţii pentru valorificarea experienţei cercetătorilor afirmaţi, dar şi a potenţialului creator al tinerilor.

2. Prin programul meu îmi propun să institui o realitate, în care comunitatea ştiinţifică, în special, Academia să fie promotor al valorilor naţionale, un partener de încredere al societăţii şi al autorităţilor.

3. Pentru a crea acest mediu deschis şi sustenabil, am definit drept primordială în programul meu promovarea cercetării şi consolidarea rolului ştiinţei.

4. Integrarea în Spaţiul European de Cercetare a generat, implicit, şi un interes sporit al tinerilor faţă de cercetare. În acest sens, programul meu prevede oferirea instrumentelor necesare pentru participarea tinerilor la aceste programe, sprijinul corpului academic experimentat, precum şi măsuri, care ar stimula activitatea lor de cercetare.

5. În aceeaşi ordine de idei, programul conţine şi un alt punct: de a depune toate eforturile pentru a crea capacităţile necesare comunităţii ştiinţifice pentru participare la proiecte naţionale şi internaţionale.

6. Programul are un compartiment ce ţine de crearea condiţiilor adecvate pentru cercetători. Se are în vedere asigurarea unor salarii mai mari, în funcţie de contribuţia / performanţa personală a fiecăruia, procurarea echipamentului modern performant, construcţia caselor de locuit.

7. Totodată, îmi propun, în cadrul programului, să diversific sursele de finanţare, pentru ca cercetătorii să aibă dreptul să-şi promoveze şi să-şi vândă ideile proprii. O altă intenţie stipulată în program ar fi crearea condiţiilor pentru a atrage tinerii în cercetare, a stabili colaborări cu instituţiile de învăţământ superior, cu cercetătorii din afara ţării, formând echipe mixte cu cercetători străini.
8. Programul prevede implicarea businessului în inovare prin dezvoltarea unei colaborări reciproc avantajoase dintre antreprenori şi cercetători. Ne-am propus să creăm elemente noi ale infrastructurii, inclusiv laboratoare performante. Cele neeficiente vor fi lichidate sau comasate. Fără o infrastructură adecvată nu vom putea valorifica potenţialul ştiinţific la nivelul cerinţelor actuale.

De ce aţi hotărât să candidaţi la postul de preşedinte al AŞM?

Vreau să duc reforma iniţiată acum doi ani până la capăt. În societate există opinii contradictorii despre viitorul ştiinţei din Republica Moldova. Este foarte important să consolidăm comunitatea ştiinţifică, iar conducerea Academiei trebuie să servească drept punte de legătură între comunitatea de cercetători şi societate, autorităţi. Această sarcină dificilă am îndeplinit-o până acum şi cunosc îndeaproape subtilităţile managementului cercetării din Republica Moldova. În acest sens, cred că alegerile din acest an reprezintă un adevărat examen de maturitate al Academiei de Ştiinţe şi al întregii comunităţi ştiinţifice din ţară. Sunt practic sigur că viitorul Academiei de Ştiinţe a Moldovei depinde în mod direct de alegerea pe care o vor face membrii Asambleei în data de 17 aprilie.

Am fost încurajat de colegii mei de breaslă, atât din Moldova, cât şi de peste hotare, să îmi depun dosarul pentru acest concurs. Acest semnal pozitiv a fost unul din motivele pentru care am intrat în competiţie pentru această funcţie. Până în prezent primesc mesaje de susţinere şi de încurajare din partea lor, dar şi mai surprinzătoare pentru mine sunt şi mesajele de susţinere din partea cetăţenilor, care vin ca o reacţie la materialele din presă, în care se discută la subiectul alegerilor în AŞM.

Ce este mai prestigios pentru un om de ştiinţă: funcţia de administrator sau de cercetător?

Bineînţeles că funcţia de cercetător. Însă odată ce înaintezi în această profesie, odată cu experienţa, începi a înţelege procesele de administrare din ştiinţă. Odată cu reforma pe care am întreprins-o în 2004, am introdus un model consensual de administrare a cercetării, care a consolidat rolul cercetătorilor în managementul ştiinţei. Acest model participativ, în care savanţii determină priorităţi de cercetare, domenii, care necesită implicarea ştiinţei, forme de colaborare cu instituţiile de cercetare de peste hotare este extrem de lucrativ. În programul meu îmi propun să dezvolt în continuare acest model.

Consider că funcţia de administrator al ştiinţei este o extensie naturală a funcţiei de cercetător, deoarece nu este complicat să devii manager al ştiinţei, fiind savant. Şi viceversa, cred că este practic imposibil să devii manager al ştiinţei, fiind antrenat într-un gen de activitate, diferit de cel ştiinţific.

Reuşiţi să fiţi imparţial cu subalternii?

Da. În sistemul de cercetare, meritocraţia este la ea acasă. Nu poţi neglija cercetătorii care produc rezultate şi sunt apreciaţi, fie prin colaborări extinse cu mediul de afaceri, fie prin premii naţionale, sau prin aprecieri şi vizibilitate înaltă a comuniaţi ştiinţifice internaţionale.

Ce înseamnă a lua decizii în favoarea cercetătorului şi nu a birocraţiei?

Înseamnă să îţi îndeplineşti misiunea de manager al ştiinţei. Spre exemplu, aceste decizii au fost luate de către autorităţi şi conducerea Academiei atunci când a fost elaborată şi promovată hotărârea guvernului, care stabileşte minimumul de salarizare de 700 de euro pentru cercetătorii antrenaţi în proiecte europene sau atunci când am semnat memorandumul de înţelegeri cu UE privind participarea Republicii Moldova la programele europene de cercetare.

Cine v-a înaintat candidatura?

Am fost înaintat de 4 secţii de ştiinţe din cele 6 ale AŞM: de cea a ştiinţelor naturale şi exacte, ştiinţe inginereşti, ştiinţe agricole şi ştiinţe umanistice şi arte.

Aţi făcut parte din vreun partid?

Depun mari eforturi sa fiu imparţial, dar este foarte complicat sa promovezi politici fără a fi susţinut de un partid. De fapt, am participat în scrutinul electoral din 22 martie 1998 din partea Blocului electoral „Pentru o Moldovă Democratică şi Prosperă”, care a reuşit atunci să obţină 19% din voturi, depăşind pragul electoral.

Cum apreciaţi puterile dvs. în concurs?

Sunt sigur de competenţele şi puterile mele. Dacă nu aş fi fost sigur, nu aş fi candidat, în general. De fapt, încrederea mea în capacităţile de a conduce o asemenea instituţie complexă, cum este AŞM, vine din experienţa pe care deja o am în calitate de manager al ei.

Sursa: timpul.md