Discurs istoric al compozitorului Eugen DOGA, difuzat in cadrul Asambleei ASM din 15 septembrie 2009, prefaţat de acad. Teodor FURDUI

Se ştie că oamenii de creaţie sunt dăruiţi de Dumnezeu nu numai cu talent sau cu HAR, cum îi plăcea să spună marelui nostru poet Grigore Vieru, aceştia sunt înzestraţi şi cu o intuiţie foarte ascuţită, fiind în cele mai dese cazuri fiinţe vizionare. Exemplul pe care îl prezentăm în această pagină constituie o dovadă în plus.

La 15 septembrie 2009 a avut loc cea de-a XI-ea Asamblee a Academiei de Ştiinţe a Moldovei (anume aceasta este actuala titulatura juridică a instituţiei), în cadrul căreia s-au întrunit savanţii şi liderii Alianţei pentru Integrare Europeană (AIE), aflată astăzi la guvernare, pentru a identifica soluţii privind ieşirea din criza social-economică în care fusese împinsă R. Moldova. Reuniunea s-a încheiat cu o Rezoluţie, în care au fost punctate măsuri concrete pentru depăşirea crizei, unele soluţii fiind preluate ulterior în programul Guvernului AIE, condus de Vlad Filat. Acele discuţii au fost pe alocuri cu „scântei” şi nici nu putea fi altfel, pentru că încă din luna august 2009, unii deputaţi impulsivi, frustraţi în meseria lor, setoşi de putere şi răzbunare au început a ameninţa academicienii - de o manieră marcată de o deosebită „eleganţă”, „nobleţe” şi „fineţe intelectuală”, dându-le verdictul: „noi am venit la putere, noi vom distruge Academia de Ştiinţe a Moldovei!”. Ameninţările au devenit în timp un refren autumnal în spiritul „Bucuriei” europene a lui Bethoveen şi nu putea să treacă nedesluşit pe lângă urechea muzicală fină a unui renumit compozitor, clasic în viaţă, precum este Eugen Doga, academician al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, artist iubitor de pace şi frumos, părtaş al ideilor consonante şi rector foarte dur cu studenţii şi chiar cu profesorii care tirajează idei disonante, contrare armoniei universale.

Îngrijorat de tonalitatea falsă şi de sunetele zgomotoase din jur, marele compozitor a considerat de datoria sa profesională să atenţioneze lumea că se cântă dizgraţios şi în preziua Asambleei AŞM din 15 septembrie 2009, înainte de a pleca într-un turneu, maestrul a trecut pe la Academie şi a lăsat un discurs înregistrat pe bandă magnetică, adresat noilor lideri politici. După ascultarea în Sala Azurie a discursului pe care îl publicăm, liderii AIE au dat asigurări academicienilor că, Doamne fereşte!, nimeni nu urmăreşte lichidarea Academiei de Ştiinţe a Moldovei şi că maestrul Eugen Doga greşeşte. La celălalt capăt al firului de telefon, academicianul Eugen Doga a venit cu un ecou: „Voi fi cel mai fericit moldovean, dacă voi greşi şi Academia va rămâne puternică întru prosperarea Moldovei!” Pentru a tempera spiritele şi a păstra calmul în societate, după atâtea evenimente dramatice care divizaseră oamenii în două tabere, AŞM nu a difuzat presei acest discurs al academicianului Eugen Doga, optând pentru linişte şi armonie în societatea postelectorală.

Constatăm, însă, că maestrul Eugen Doga, având o bogată experienţă de viaţă, dar şi politică, a fost vizionar. Toate temerile sale se adeveresc în timp. Războiul planificat, s-a declanşat... Din luna septembrie 2009 şi până în prezent se poartă o campanie bine organizată în presă contra Academiei de Ştiinţe a Moldovei, cu elemente de atac la persoană, calomnie în particular şi denigrare a Forului Ştiinţific Suprem în general, toate acestea fiind operate metodic pentru a pregăti opinia publică de lichidarea AŞM (de ce le-ar trebui moldovenilor, care nu ştiu ce limbă vorbesc, încă şi Academie, nu e mai bine să fie rătăciţi şi robi la străini?!), ţinta fiind nu doar valorile spirituale, ci şi cele materiale ale Academiei: imobile, parcuri, rezervaţii naturale, terenuri experimentale etc. Această „subtilitate” a campaniei de discreditare a AŞM a fost semnalată, de altfel, în presă de preşedintele AŞM, acad. Gheorghe Duca în luna octombrie 2009, anunţând opinia publică, că savanţii sunt decişi să apere atât valorile străvechi ale Academiei, cât patrimoniul naţional al acestui popor, proprietatea publică a statului. Acum se pare că unii lideri politici au început să audă vocea oamenilor de ştiinţă şi să înţeleagă adevărul. Mai cu seamă, după ce pe rectorul Universităţii de Stat a Moldovei, Gheorghe Ciocan, l-a luat gura pe dinainte, afirmând la emisiunea „Ţara lui Dogaru” de la Publika TV (21 mai 2010, ziua adoptării faimoasei Declaraţii a Consiliului Rectorilor), că, Codul ştiinţei şi inovării va fi abrogat. Redăm cu maximă exactitate contextul din emisiune: „Moderatorul: Ce va fi cu Codul ştiinţei şi inovării după adoptarea Codului educaţiei? Răspuns imediat şi repetat al rectorului Ciocan: Va fi abrogat!”. Fapt despre care se ştia, dar nu se spunea cu text deschis, până ca prof. univ. dr. hab. Gheorghe Ciocan să-i lumineze pe colegi. Precizăm că abrogarea unei legi înseamnă în cazul dat scoaterea în afara legii a unei instituţii, adică lichidarea Academiei de Ştiinţe a Moldovei.

Publicăm acest discurs al compozitorului şi academicianului Eugen Doga cu titlu de document istoric. Să rămână pentru urmaşi, istoria să-i judece pe actorii implicaţi, dacă au fost înţelepţi sau distrugători de valori. Aflat în 31 ianuarie 2010 la Academia de Ştiinţe a Moldovei, E. S. Emil Constantinescu, fostul preşedinte al României şi fost preşedinte al Consiliului Rectorilor, a bătut parcă şaua, ca să priceapă calul moldovean... prin următoarea declaraţie: „Un om politic se gândeşte la electorat, dar un om de stat se gândeşte la istorie!” Istoria ne va arăta câţi oameni de stat a născut R. Moldova?, pentru că OAMENI ştia şi cronicarul că se nasc la Moldova şi aceştia tind mereu spre valorile de milenii ale Academiei...

Academician Teodor FURDUI

„Stimaţi academicieni,
Dragii mei colegi şi prieteni,

Mi-am dorit mult să fiu astăzi împreună cu Dvs la această importantă Adunare, dar, cu adevărat, nebănuite sunt cărările artistului...

Mulţumesc conducerii Academiei de Ştiinţe, care a acceptat iniţiativa mea de a adresa acest mesaj sonor într-o perioadă de răscruce pentru neamul nostru, etapă în care nu mai avem dreptul să facem greşeli şi să ratăm şansa de a reveni în familia europeană, acolo de unde am fost rupţi fără voia noastră, în urma odiosului Pact Moldotov-Ribbentrop. Numai de noi depinde dacă vom valorifica această şansă istorică sau vom scăpa trenul Libertăţii şi Bunăstării noastre, precum am făcut-o, cu regret, după prăbuşirea Uniunii Sovietice. Or, precum se spune, Dumnezeu dă, dar în traistă nu pune!

Am trăit o viaţă plină de evenimente istorice, am fost martorul schimbării a zeci de guverne şi domnitori şi această bogată experienţă de viaţă mă obligă să-mi expun părerea faţă de ceea ce se întâmplă astăzi în Moldova, Patria pe care o iubesc la nebunie.

Constat cu mare satisfacţie că în Moldova a avut loc cea mai spectaculoasă reformă: s-a înnoit clasa politică şi acest lucru mă bucură cel mai mult, pentru că tare lungă a fost aşteptarea noastră. În Parlament au acces tineri politicieni bine şcoliţi, cu un foarte mare potenţial intelectual. În plus, sunt curajoşi, luptători şi pragmatici. În ei ne este toată nădejdea şi am încrederea că se vor descurca bine în această perioadă foarte complicată din toate punctele de vedere. Îi felicit din toată inima şi le doresc mult succes în opera de europenizare a Moldovei, inclusiv de schimbare a mentalităţii de tip sovietic.

În calitatea mea de membru titular al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, am fost mirat de iniţiativa unor politicieni de marginalizare a Academiei de Ştiinţe, o instituţie care în ultimii cinci ani a fost efectiv ridicată din ruine, reformată, consolidată şi care, graţie performanţelor atinse, şi-a câştigat autoritatea pe care o merită într-o societate civilizată.

Această iniţiativă mi se pare o curată diversiune, e ca şi cum cineva şi-ar propune să descreiereze omul. Este inadmisibil aşa ceva, în condiţiile în care ţări dezvoltate, precum Germania ori Franţa, au dublat finanţarea forurilor ştiinţifice naţionale, pentru a ajuta guvernele respective să găsească soluţii ştiinţifice pentru depăşirea crizei mondiale.

Se ştie că totul este izvorât din spirit, din creaţia minţii omului. Academia de Ştiinţe, care reprezintă cele mai luminate minţi din această ţară, are impact asupra tuturor domeniilor şi nici-un guvern, oricât de profesionist ar fi el, nu va putea face nimic fără sprijinul oamenilor de ştiinţă şi creaţie.

Marginalizarea sau chiar lichidarea Academiei de Ştiinţe ar însemna un act sinucigaş pentru un stat mic, sărac şi fără resurse naturale, precum este R. Moldova. Şansa noastră de a supravieţui este şansa Japoniei de după război – să punem în valoare potenţialul intelectual al Moldovei, cum altfel vom face faţă provocărilor mileniului şi concurenţei internaţionale? Riscăm să devenim stat de mâna a doua, ori chiar a treia.

Academia de Ştiinţe este unica instituţie publică din Moldova, care a atins performanţe excepţionale în timpuri deloc uşoare. Şi nu doar pe banii statului, precum se crede, ci şi graţie granturilor externe în valoare de circa 10 milioane de euro, pe care colectivul Academiei a ştiut să le aducă de peste hotare, în special din Statele Unite, Uniunea Europeană sau chiar din China. Se ştie că asemenea granturi nu se dau oricui, ci unor oameni de încredere, care au demonstrat Occidentului că ştiu să facă reforme şi să gospodărească banii obţinuţi. Şi dacă lucrurile merg în direcţia bună, iar reforma în domeniul ştiinţei a fost acceptată de Occident, ba chiar recomandată şi altor ţări, atunci de ce să distrugem ceea ce am construit atât de greu?! Cine doreşte ca oamenii de ştiinţă şi creaţie să ajungă din nou să vândă roşii şi castraveţi la piaţă, să fie umiliţi şi nevoiţi să cerşească? Aşa ceva ar dori numai duşmanii poporului nostru!

S-au renovat şi construit clădiri, au fost reutilate, modernizate laboratoare, au fost majorate salariile, indemnizaţiile şi bursele majorate, au fost păstrate colectivele institutelor: unde s-a reuşit mai mult? Sunt academician din 1991, de-o vârstă cu Independenţa R. Moldova, dar numai în ultimii ani am simţit că sunt cu adevărat membru al Academiei. Aceasta a devenit casa mea. Când sunt la Chişinău, mă trage să trec pe la Academie măcar pentru un sfert de oră. Este o atmosferă caldă, prietenoasă. Oamenii de ştiinţă au renăscut şi ei, sunt stimulaţi să cerceteze, să editeze cărţi, să participe la concursuri şi reuniuni internaţionale. E o concurenţă sănătoasă. Atunci de ce cineva doreşte să ne întoarcă la timpurile sovietice, când banii erau risipiţi, transferaţi pe cont în mod planificat, indiferent de rezultat?! Se ştie că astfel era stimulat nu cercetătorul talentat, ci altcineva…

Fraţilor, a distruge ceva este foarte uşor, nu trebuie multă minte, dar asta nu va face decât să arunce Moldova cu 20 de ani în urmă şi atunci vai de capul nostru, al tuturor!

Am vizitat vinerea trecută Liceul şi Universitatea Academiei de Ştiinţe, m-am întâlnit cu elevii, studenţii şi profesorii de acolo. Eu sunt umblat prin lume şi am cu ce compara. Am rămas frapat de ceea am văzut. O frumuseţe de clădiri construite cu gust, dotate cu tehnică şi utilaje de ultima generaţie – patrimoniu al statului, cu nişte copii deştepţi foc. Aproape toţi sunt de la ţară, cuminţi, sfioşi, dornici să facă carte. Mi-am dat seama că Moldova are viitor şi mi s-a umplut sufletul de lumină. Academia de Ştiinţe a făcut cea mai deşteaptă investiţie, investiţia în viitorul acestui stat şi veţi vedea că încă multe state din regiune vor prelua exemplul Academiei de Ştiinţe de la Chişinău. Am auzit că cineva consideră că acest Liceu trebuie închis pentru că i-ar discrimina pe alţi copii. Dar dacă mergem după această logică, atunci trebuie să închidem toate şcolile de muzică, de arte plastice, de coregrafie. Eu sunt absolvent al şcolii de muzică şi vă spun că lichidarea Liceului Academic ar fi o absurditate, copii talentaţi au nevoie de un mediu şi de studii speciale. Eu n-aş fi ajuns niciodată muzician, dacă aş fi absolvit o şcoală simplă. E timpul să scăpăm pentru totdeauna de această mentalitate egalitaristă de tip sovietic, dacă dorim să ne integrăm cu adevărat în Uniunea Europeană!

Şi încă un amănunt esenţial. Academia de Ştiinţe a Moldovei este unica Academie din spaţiul CSI, care a reuşit să obţină toate expertizele internaţionale pentru a adera la Programul Cadru 7 al Uniunii Europene, care înseamnă integrarea oamenilor de ştiinţă din R. Moldova în comunitatea europeană şi accesul cercetătorilor autohtoni la fondurile Uniunii Europene, aceste fonduri fiind de circa 70 de miliarde de Euro. Deci, europenii bogaţi au nevoie de ştiinţă, dar moldovenii săraci – nu! Problema constă în faptul că dacă R. Moldova lichidează Academia de Ştiinţe sau îi modifică statutul, să zicem, ratăm şansa de a avea acces la fonduri de miliarde de euro destinate ştiinţei şi inovării, destinate de fapt economiei statelor. În acest caz, R. Moldova va fi nevoită să înceapă alte negocieri cu UE şi să piardă pentru asta încă un şir de ani, dacă va mai fi admisă la negocieri... Această situaţie trebuie să ne ducă cu gândul la anul 1999, când din cauza unor ambiţii politice nesănătoase, a fost dat jos Guvernul Sturza şi R. Moldova a ratat şansa de a semna acordul de asociere la Uniunea Europeană. Ce ne-a costat, am vazut cu toţii!

În calitatea mea de compozitor, am scris toată viaţa o muzică prin care am vrut să unesc, să împact oamenii, să-i fac să se iubească şi să se ajute unii pe alţii. Eu dacă aş putea, aş îmbrăţişa toată lumea şi chiar luna de pe cer. Am umblat lumea întreagă, dar frumoasă ca Moldova noastră n-am întâlnit o altă ţară. Ne lipseşte doar o guvernare cu dragoste de popor. Datoria tinerilor oameni politici este să ne facă să trăim mai bine, inclusiv pe noi oamenii de creaţie şi ştiinţă. Să nu se grăbească să facă reforme de dragul reformelor, să măsoare de şapte ori înainte de a tăia, să continue toate lucrurile bune care au fost începute şi principalul, să nu dezbine, ci să unească oamenii, inclusiv intelectualii în jurul intereselor naţionale, or, dezbinarea şi marginalizarea intelectualităţii ar însemna alunecarea în sărăcie şi întuneric pe toată viaţa, pe totdeauna.

Vă mulţumesc pentru atenţie şi vă doresc tuturor multe realizări.
Într-un ceas bun!”

Chişinău, 15 septembrie 2009

Vezi AICI pagina “LA” în format PDF

Sursa:
http://www.literaturasiarta.md/pressview.php?l=ro&idc=3&id=2000&zidc=4 - 10 iunie 2010